cautatorul: Cracovia (IV)

Sf. Treime a fost construită în anul 1222 în stil romanic, ca biserică a unei mânăstiri fondată de călugări dominicani din Bologna. Distrusă de mongoli în 1241, a fost refăcută în anii următori, în stil gotic. În sec. 14-15 biserica a trecut prin câteva lucrări de consolidare şi extindere. Datorită ascendentului de care se bucura în plan european ordinul dominican, mânăstirea ajunge în sec. 15-16 unul dintre cele mai importante sanctuare creştine ale Poloniei. Biserica a fost parţial distrusă de un incendiu în 1850, dar, în 1872, a fost reconstruită. Aspectul exterior al bisericii a rămas, în linii mari, neschimbat de-a lungul timpului - de exemplu, faţada este cea originală, ridicată în sec. 14. La interior sunt elemente decorative caracteristice stilurilor gotic şi baroc, dar şi intervenţii neo-gotice, datorate lucrărilor de refacere din sec. 19. În prezent, mânăstirea adăposteşte cea mai mare comunitate de fraţi dominicani din lume.

Sculpturi în piatră - sec. 13.

Basilica minoră Sf. Francisc, dimpreună cu mânăstirea franciscană, a fost construită prin sec. 13, cel mai probabil de către ducele Henryk II cel Pios. Biserica a fost construită în stil gotic. În secolele următoare, biserica a fost reconstruită şi mărită. Între 1420-1436 i s-au adăugat mai multe capele, nava centrală a fost lărgită şi a fost construit şi un transept (neprevăzut în planul iniţial). Edificiul a fost într-atât modificat, încât, în anul 1436, a fost reconsacrat.

Deşi a trecut prin mai multe episoade distructive - incendii în 1462, 1655 (când au cucerit suedezii oraşul), cutremur în 1476 - aspectul exterior şi interior nu a suferit modificări radicale. Însă incendiul, care a afectat cea mai mare parte a Cracoviei în 1850, aproape că a ras mânăstirea franciscană de pe faţa pământului. Între 1895-1908, biserica a fost reconstruită în întregime. Mare parte a decoraţiei interioare (realizată în stil neo-gotic), precum şi vitraliile, datează din această perioadă.

Fragmente din frescele originale (sec. 15).

Biserica Sf. Florian se găseşte în afara zidurilor oraşului medieval, dincolo de poarta cu acelaşi nume (mai exact, poarta cu barbacană). Biserica marca punctul de plecare al "Căii Regale", calea de procesiuni ce începea aici (biserica adăposteşte moaşte ale Sf. Florian - martir creştin mort în 304 şi unul dintre patronii spirituali al Poloniei), trecea prin piaţa centrală şi se sfârşea la Wawel.

Lăcaşul iniţial a fost ridicat între 1185-1216 şi a suferit mai multe distrugeri. Cele mai devastatoare au fost cele cauzate de marea invazie mongolă din 1241 şi de asediul sudez din 1655. Aspectul actual datează de la sfârşitul sec. 17, când biserica a fost reclădită în stil baroc.

Biserica Sf. Andrei a fost construită între 1079-1098 în stil romanic. Fiind de la început concepută ca o biserică-fortăreaţă, a fost singurul edificiu rămas în picioare, după invazia mongolă din 241 - cei mai mulţi dintre supravieţuitori aici găsindu-şi scăparea. Ferită şi de catastrofe naturale, biserica şi-a păstrat în general aspectul iniţial. Pe cale de consecinţă, este astăzi cea mai veche biserică din Cracovia, dar şi cel mai bine păstrat monument de arhitectură romanică din Polonia.

Din 1320, biserica a devenit centrul unei mânăstiri înfiinţată de ordinul monahal al Clarisselor (echivalentul feminin al franciscanilor). Măicuţele au întreţinut cu grijă edificiul, fără să aducă schimbări majore din punct de vedere structural. La interior, totuşi, decoraţia gotică a fost îndepărtată la începutul sec. 18, când pictorul şi arhitectul italian Baldassare Fontana a reproiectat interiorul bisericii în stil baroc târziu. Din păcate, accesul în biserică era limitat la o zonă restrânsă.

Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel a fost ridicată, între anii 1597-1619, de Giovanni Maria Bernardoni, arhitect şi călugăr iezuit, reprezentant al barocului italian. Acesta a urmat modelul bisericii Sf. Suzana din Roma. Basilica a fost comandată de regele Sigismund III Vasa şi este prima biserică din Cracovia (poate şi din Polonia) construită specific în stil baroc, şi nu un lăcaş preexistent reconstruit şi redecorat.