Vulcan este un sat situat la vreo 20 de kilometri de Braşov. A fost întemeiat de colonişti saşi pe la jumătatea sec. 13.
Prima biserică a fost construită în stil romanic, la scurtă vreme după întemeierea localităţii. Din acel edificiu au rămas doar o parte a fundaţiilor. Satul, împreună cu biserica, au fost jefuite şi distruse de tătari în 1421 şi iarăşi în 1432. Ca urmare s-a luat decizia fortificării noului lăcaş de cult. Din cauza lipsei fondurilor, fortificaţiile au fost terminate abia în 1521, sub forma unei singur zid de apărare, dotat cu mai multe turnuri. Tot atunci a fost gata şi biserica, ridicată în stil gotic.
Din păcate pentru localnici, zidurile nu s-au arătat la înălţimea misiunii lor. Biserica a fost cucerită şi deteriorată în 1529 de armata lui Petru Rareş şi în 1599 de cea a lui Mihai Viteazul. În 1611 principele transilvan Gabriel Bathory, aflat în conflict cu Universitatea saşilor (adunare ce reunea comunităţile săseşti şi le reprezenta interesele în Dietă) a decis să viziteze Ţara Bârsei. Cu o întreagă armată după el, bunînţeles. Între alte localităţi rase de pe faţa pământului s-a numărat şi Vulcan. Cum principele a decis să ofere saşilor o lecţie despre supunere, s-a făcut că nu vede faptele trupeţilor. Astfel, în afara celor cu mai multă minte, care se refugiaseră prin păduri, supravieţuitorii din Vulcan au putut fi număraţi pe degete şi de un ciung.
Refacerea fortificaţiilor şi a bisericii a demarat în 1632 şi s-a desfăşurat în ritm de melc. Clopotniţa a fost terminată abia în 1794.
După 1945 autorităţile comuniste au blocat poarta principală, construind acolo ceva clădiri administrative. În prezent accesul se face prin curtea casei parohiale. După ce am sunat la numărul afişat pe poartă, au apărut două fete, care ne-au deschis şi ne-au spus câteva cuvinte despre biserică.
Biserica şi zidurile se prezintă într-o formă destul de bună. Lucrări de refacere au avut loc după anul 2000, în general cu bani de la saşii din Germania. Statul ori autorităţile judeţene nu au oferit nimic, iar comunitatea săsească locală trece cu puţin peste 100 de suflete.
Ca şi în cazul altor biserici fortificate săseşti, pe partea interioară a zidurilor au fost construite spaţii de locuit şi cămări de provizii pentru locuitori, în caz de asediu. Cămările sunt folosite şi în prezent.
Am avut acces şi în clopotniţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu