Ravenna (IV)

Basilica Sant'Apollinare Nuovo a fost ridicată de regele ostrogot Theodoric cel Mare la începutul sec. 6. Dedicată cultului arian (o versiune a creştinismului, considerată eretică), a fost la început capela palatului regal. În 561, la porunca împăratului bizantin Justinian I (bizantinii cuceriseră Italia de la ostrogoţi), biserica a fost resfinţită - de data asta în ritul ortodox (la vremea aceea bisericile nu erau încă separate, iar ortodox însemna doar dreapta credinţă) - şi închinată Sf. Martin de Tours. În 865 moaştele Sf. Apollinarius (primul episcop al Ravennei, martirizat de romani în sec. I d. Hr.) au fost aduse aici de la mausoleul lor originar, respectiv basilica Sant'Apollinare in Classe (despre care o să zic mai jos). Fiind ridicată pe malul mării, classe înseamnă port, era în pericol de a fi jefuită de piraţi ori mauri, de unde nevoia mutării osemintelor sfântului. În tot cazul acum şi-a dobândit Sant'Apollinare Nuovo numele definitiv, insistându-se că este Nuovo, pentru a o distinge de cea veche.

Din păcate, sub dominaţie bizantină, unele din mozaicurile originale au fost distruse pentru că îl înfăţişau pe Theodoric, ori erau considerate prea ariane. În sec. 15-18 au fost construite câteva capele, decorate în stilurile Renaşterii şi Barocului. În timpul Primului Război Mondial, un bombardament austriac a distrus absida altarului principal, y compris mozaicurile de aici.
Sant'Apollinare Nuovo face parte din patrimoniul UNESCO.

Amvonul - sec. 6.

Reprezentare a Ravennei.

Împăratul Justinian I. Spre deosebire de San Vitale, aici este reprezentat la bătrâneţe.

Palatul lui Theodoric cel Mare. Iniţial regele era reprezentat pe tron sub arcada principală, însoţit de ceva curteni. După cucerirea bizantină, personajele au fost acoperite cu negru şi cu nişte draperii. Pe cât se pare, însă, au folosit nişte Doreli, care au făcut treaba în dorul lelii. Căci au uitat să acopere câteva mâini din dreptul unor coloane.

Şi aici Iisus apare sub forma unui tânăr fără barbă.

Din motive care îmi scapă, unii specialişti în arta creştină timpurie sunt de părere că îngerul albastru ar fi prima reprezentare cunoscută a Satanei.

Basilica Sant'Apollinare in Classe a fost construită în prima jumătate a sec. 6 (consacrată în anul 549) de către episcopul Ursicinus. Ca şi în cazul basilicii San Vitale, iniţiatorul nu a apucat sfârşitul lucrărilor. Tot arhiepiscopul Maximian este cel care a sfinţit biserica. Şi tot ca la San Vitale, Iulianus Argentarius, bogatul bancher roman, a donat banii necesari.

Lăcaşul a fost construit pe malul mării (acum e la ceva distanţă de ţărm), în apropierea portului oraşului, fiind dedicat Sf. Apollinarius, primul episcop al Ravennei. În sec. 9, după cum zicem mai sus, moaştele sfântului au fost mutate la Sant'Apollinare Nuovo. Şi tot prin sec. 9 a fost ridicată şi campanila.

Basilica are trei nave, coloanele despărţitoare sunt din marmură. Pe vremuri era decorată în întregime cu mozaicuri. Astăzi doar absida altarului principal mai are aşa ceva. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu restul mozaicurilor. Se crede că au fost distruse de veneţieni în 1449, pe când Ravenna intrase în teritoriile veneţiene. Specialiştii care susţin aşa ceva nu pot, însă, explica de ce nu au distrus toate mozaicurile de aici. Şi, dacă tot s-au apucat de treabă, de nu şi la celelalte biserici din oraş.

Basilica Sant'Apollinare in Classe este şi ea pe lista UNESCO.

Nefiind chiar în oraş, nu este inclusă în biletul colectiv pentru celelalte monumente. Accesul costă 6,5 euro.

Acest mozaic a fost realizat mai târziu, în a doua jumătatea a sec. 7. Îl reprezintă pe împăratul bizantin Constantin IV acordând o chartă de privilegii Arhiepiscopiei de Ravenna.

Biserica adăposteşte o amplă colecţie de sarcofage creştine din perioada romană târzie şi bizantină  (sec. 5-8).

Biserica Sf. Ioan Evanghelistul este cea mai veche biserică din Ravenna. A fost fondată în prima jumătate a sec. 5 (sfinţită în 437) de către Galla Placidia. Campanila a fost adăugată în sec. 10.

Din păcate, aproape nimic nu a mai rămas din vechea biserică. În sec. 14 biserica a devenit centrul unei mânăstiri benedictine. Ocazia cu care a fost a fost renovată în stil gotic. În sec. 18 a suferit o nouă transformare în stil baroc. Tot acum au fost distruse mozaicurile de sec. 5-6. Nu în ultimul rând, biserica a fost avariată puternic de bombardamentele americane din al Doilea Război Mondial. După 1945 fost restaurată, dar aproape nimic nu s-a păstrat din vechea ei splendoare.

Portalul de la intrarea în curtea bisericii este tot ce a rămas din elementele gotice.

Fragmente ale unor fresce de sec. 15.

De asemenea au supravieţuit mai multe fragmente de mozaic din pardoselile de sec. 5 şi sec. 13.

Biserica în 1945.