Montalcino

Este un orășel cu mai puțin de 6000 de locuitori întemeiat pe vârful unui deal în partea de sud a Val d'Orcia - partea cea mai frumoasă a Toscanei.

Arheologic s-a demonstrat că o așezare a existat aici încă din perioada etruscă. Însă documentar prima atestare a orașului are loc abia în anul 814. În sec. 10 orașul cunoaște o puternică dezvoltare, atât datorată așezării în mijlocul unei câmpii roditoare, dar și faptului că se găsea pe Via Francigena, principalul drum folosit de pelerinii din teritoriile de peste Alpi, care doreau să ajungă la Roma. Montalcino devine renumit pentru produsele de înaltă calitate realizate în atelierele locale de pielărie.

Timp de două secole, Montalcino a fost o mică republică urbană, o comună autoguvernată, bucurându-se de pace și prosperitate. După 1260 orașul intră în sfera de influență a mult mai puternicului său vecin, Siena. Deși își păstrează o partea a autonomiei interne, băștinașii se vor trezi târâți în conflictele avute de "protectorul" lor cu Florența, dar în jocurile politice dintre ghelfi și ghibelini. În 1555, când Republica sieneză a fost înfrântă și înglobată de Florența, o parte a elitei politice din Siena s-a retras aici, încercând o ultimă și disperată rezistență. Lipsiți de sprijin extern, respectivii au fost nevoiți să se predea, moment în care orașul a devenit parte a Marelui Ducat Toscan. Așa a rămas până la formarea Regatului italian în 1861.

Ducii din dinastia Medici au permis o oarecare autonomie internă și existența unor instituții de conducere. De asemenea, au investit unele sume pentru ridicarea unor edificii religioase și laice (atât civile, cât și religioase). Dar, în perioada regatului, autoritățile centrale au manifestat o totală lipsă de interes pentru regiune, motiv pentru care Montalcino a cunoscut o perioadă de puternică decădere. Schimbarea a survenit după al Doilea Război Mondial. Localitatea se găsește în mijlocul unei zone foarte pretabilă la cultura viței de vie, iar tipul cultivat aici - Brunello di Montalcino - a devenit printre cele mai căutate în lume, în ceea ce privește vinurile roșii.

Catedrala din Montalcino a fost construită în sec. 14 peste un lăcaș creștin mai vechi. A fost demolată și reconstruită în prima jumătate a sec. 19 în stil neogotic.

Imaculata concepție - Francesco Vanni (1588).

Biserica Sant'Egidio a fost construită în prima parte a sec. 14 (consacrată în 1325). A fost biserica oficială a Republicii Siena în Montalcino.

Fecioara cu Pruncul și sfinți, anonim sienez (sec. 14).

Palazzo dei Priori a fost construit în sec. 13 pentru a adăposti birourile magistraților supremi ai Republicii Montalcino - priori.

Madonna del Soccorso este o biserică construită în sec. 14, în afara zidurilor orașului. Din acea biserică nu s-a păstrat prea mult. În sec. 16 a fost restructurată în stil renascentist. În sec. 17 este iarăși refăcută, în stil baroc de data aceasta. Iar fațada, în stil neoclasic, a fost realizată în sec. 19.

Castelul sau fortăreața principală a fost construită în 1361, în partea cea mai înaltă a orașului, încorporând o parte a zidurilor din partea de sud a fortificațiilor. Deși atât sienezii, cât și florentinii, au cucerit fiecare orașul, castelul nu a căzut niciodată și s-a predat doar în urma unor lungi asedii, după ce apărătorii rămăseseră fără hrană.