Assisi (II)

Basilica Sf. Francisc din Assisi este biserica mamă a tuturor lăcașelor de cult aparținând ordinului monahal al franciscanilor. Căci ceea ce a pus micul oraș umbrian pe hartă este faptul că aici s-a născut Sf. Francisc (1182-1226).

Pe numele său de botez Giovanni di Pietro di Bernardone, era fiul unui bogat negustor de mătăsuri. Mama sa era franțuzoaică (negoțul tatălui se desfășura cu precădere peste Alpi), de unde și supranumele micuțului - în italiană Francesco înseamnă "Francezul". Ca multe odrasle din pătura privilegiată de-a lungul timpului, Francisc și-a petrecut tinerețea în chefuri și dezmăț. Dar, în 1202, pe când participa la una din campaniile împotriva Perugiei, a fost luat prizonier și a petrecut un an în captivitate. Timp în care și-a reconsiderat stilul de viață. După eliberare, s-a dezis de avere și de familie și a început să ducă o viață eremitică prin pădurile din jurul orașului. Într-o ocazie a avut o viziune a lui Iisus, care-i cerea să repare casa sa căzută în ruină (sintagmă prin care Francisc a înțeles că se referea la Biserică). Apoi a început efectiv să repare câteva capele și bisericuțe părăsite, între care cea mai mică era dedicată Fecioarei și fusese numită Porziuncola ("bucățică") în sensul că acoperea doar o foarte mică suprafață de teren; va deveni locul preferat de rugăciune și predică al sfântului.

În timp, Francisc, prin predicile sale, va atrage mai mulți adepți și, în 1210, a întemeiat ordinul călugăresc ce-i poartă numele. "Regula" franciscană cerea o viață dedicată sărăciei și sacrificiilor. Îmbrăcați cu o rasă din pânză de sac cenușie, cu o funie drept cingătoare și desculți, franciscanii aveau obligația de a trăi întocmai după modelul christic. Ei trebuiau să colinde lumea și să predice Evangheliile și valorile creștine. Nu puteau deține niciun fel de proprietate ori bani, deci erau nevoiți să cerșească hrană și adăpost pentru serviciile religioase oferite. De unde și termenul de călugări cerșetori sub care mai erau cunoscuți.

Francisc a întruchipat cu adevărat spiritul creștinismului de dragoste și toleranță. A trăit permanent în sărăcie și a ajutat pe oricine i-a cerut sprijinul. Iubea pe toți oamenii, indiferent de defectele lor și era total împotriva violenței; a denunțat practicile Bisericii împotriva ereticilor și cruciadele. Mai mult, iubea întreaga Creație. Toate animalele, păsările, plantele, Soarele, Luna, stelele, chiar Moartea erau frații și surorile sale. Spre sfârșitul vieții, a avut viziunea unui serafim, prin intermediul căruia a primit stigmatele, cele cinci răni suferite de Cristos în timpul Calvarului.

În 1228, la numai doi ani de la moarte, papa Grigore IX, fost prieten personal, l-a sanctificat și a demarat construcția Basilicii din Assisi.

Basilica (care este totodată și o mânăstire) a fost consacrată în 1251. Lăcașul cuprinde trei spații separate: biserica de sus, biserica de jos și cripta. A fost ridicată la vest de oraș pe un deal numita atunci "Dealul Iadului", căci acolo erau executați criminalii. Bunînțeles că azi se numește "Dealul paradisului".

Biserica de jos a fost construită prima, în stil romanic. Biserica de sus a urmat noul stil arhitectonic importat din Franța - goticul. În secolele următoare au fost aduse unele modificări în stil renascentist și baroc. Cele două niveluri sunt magnific decorate cu fresce realizate de cei mai mari artiști ai timpului, între care Cimabue, Giotto, Simone Martini, Pietro Lorenzetti și Pietro Cavallini.

Cutremurul din 1997 a lovit greu și basilica. În biserica superioară au colapsat mai multe bolți, fiind distruse frescele de pe ele. De asemenea, au fost distruse ori avariate serios frescele de pe pereții învecinați. Însă rezultatul cel mai tragic a constat în moartea a doi călugări și doi ingineri care veniseră să inspecteze edificiul după cutremur. Lucrările de restaurare au durat 2 ani, dar o partea a neprețuitelor fresce nu a mai putut fi salvată.

Din anul 2000 Basilica Sf. Francisc din Assisi a fost înscrisă pe lista monumentelor UNESCO.

Biserica superioară.

Biserica inferioară.

Biserica inferioară - interior.

Biserica superioară - interior.

Sf. Francisc predicând păsărilor, frescă de Giotto (1299).

Mormântul sfântului în criptă.

Santa Maria Maggiore este o biserică construită prin sec. 11-12. În prima etapă a existenței sale a jucat rol de catedrală, înainte de construcția actualului dom. Este o clădire simplă, ridicată în stil romanic. În interior se păstrează ceva fresce, în general fragmentare, din sec. 15-16, realizate de artiști renascentiști locali.

Cripta.