Lucca (II)

Catedrala din Lucca a fost construită în sec. 11 (mai exact între 1060-1070), în stil romanic. Faţada a fost completată la începutul sec. 13, tot în stil romanic. În sec. 14, după obţinerea independenţei faţă de Pisa, navele şi transeptul catedralei au fost refăcute în stil gotic. Doar faţada, absida altarului principal şi campanila au rămas din clădirea iniţială.

Basilica a fost ridicată peste un lăcaş de cult mai vechi (din sec. 9), în afara zidurilor oraşului din acele vremuri, deoarece nu a fost găsit un spaţiu suficient de întins în interiorul zidurilor. Abia în sec. 16, după construirea unei noi linii de fortificaţii, catedrala a fost inclusă în oraşul interior.

Monumentul funerar al Ilariei del Carretto a fost sculptat între 1406-1408 de Jacopo della Quercia, important sculptor al Renaşterii timpurii din Siena.

Crucifixul a fost pictat ]n sec. 13.

Fecioara pe tron, Domenico Ghirlandaio (1479).

Fecioara cu Pruncul şi sfinţi, Francesco di Andrea Anguilla (înc. sec. 15) - artist din Lucca aparţinând Goticului târziu.

Cina cea de taină, Jacopo Tintoretto (cca. 1592-1594).

Prezentarea Fecioarei la templu, Alessandro Allori (1598) - important pictor manierist florentin, unul din preferaţii familiei Medici.

Turnul Guinigi - sec. 14.

Palatul ducal - sec. 18.

San Michele in Foro este o biserică construită, aşa cum îi spune şi numele, peste vechiul forum roman. Biserica a fost construită la sfârşitul sec. 8, apoi reconfigurată şi lărgită cândva după 1070. Faţada bogat ornamentată a fost realizată în sec. 13. Până în 1370 biserica a fost şi locul de întrunire al Marelui Consiliu, principalul for de conducere al oraşului.