Principala atracţie din Pisa este complexul catedral format din catedrală (dimpreună cu clopotniţă), baptisteriu şi Camposanto - vechiul cimitir al oraşului. Azi complexul este inclus în lista monumentelor UNESCO.
Catedrala din Pisa poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi este probabil cel mai mare şi mai armonios monument de arhitectură în stil romanic. Construcţia a început în anul 1063 peste resturile unei biserici mai vechi. În superbia lor, pisanii au decis ridicarea basilicii în afara zidurilor oraşului pentru a arăta că nu le este teamă de eventuale atacuri, dacă nu cumva chiar ca o formă de provocare. La vremea respectivă, Pisa era superputerea Mediteranei de vest. De altfel, primele fonduri au provenit din prada de război câştigată în urma unor expediţii împotriva arabilor în Sicilia.
Catedrala a fost terminată în 1092 (adică în 29 de ani, un record în epocă), dar sfinţită doar în anul 1118 de papa Gelasius II, pisan de origine. Cum steaua Pisei lumina tot mai puternic şi cum banii continuau să se reverse în cuferele oraşului, la nici un secol distanţă s-a decis lărgirea construcţiei. Atât pe lăţime, cât şi în lungime. Acest edificiu este cel pe care, în linii mari, îl vedem azi. Lucrări asupra domului au avut loc în sec. 16 (după ce un incendiu a avariat construcţia în 1595), 18 şi 19, dar, în majoritatea lor, s-au limitat la schimbarea acoperişului, realizarea uşilor sculptate în bronz (mă rog, turnate, dar după matriţe realizate de artişti renumiţi) şi unele elemente de decoraţie interioară. Datorită legăturilor intense dintre pisani şi lumea orientală, catedrala are elemente arhitectonice arabe şi bizantine. Probabil meşteri din ambele sfere de civilizaţie au fost angajaţi pe şantier.
Catedrala re formă de cruce grecească (cu braţele inegale), iar la interior este decorată cu picturi, fresce, mozaicuri şi sculpturi, opere ale unor artişti locali ori toscani de mare valoare.
Turnul înclinat este, de fapt, clopotniţa (ori campanila) catedralei. Construcţia turnului a început în 1173. Întrucât solul de dedesubt era un amestec instabil de aluviuni şi apă (la timpul respectiv nu se făceau studii geodezice), iar temelia abia atingea 3 metri, monumentul a început să se încline aproape imediat după aşezarea primei pietre. În 1178, după ce s-a gătat etajul 3, înclinarea era atât de mare încât s-au sistat lucrările. În plus, Pisa era angajată în mai multe conflicte cu Genova, Lucca şi Florenţa şi nu avea bani de aruncat.
Lucrările au fost reluate abia în 1272. Pauza îndelungată a dat răgaz pământului să se stabilizeze într-o oarecare măsură, altfel toată povestea ar fi venit de-a berbeleacul după încă un etaj. Chiar şi aşa, imediat ce au început lucrările, turnul a început să se încline iar, deşi mai puţin. Pentru a compensa înclinarea, următoarele 3 etaje au fost construite cu partea sudică mai înaltă decât cea nordică. Dacă azi ar fi îndreptat de tot, ar avea o formă de banană.
Din cauza înfrângerii suferite în 1284 în faţa genovezilor, lucrările au fost din nou oprite. Abia în 1319 a fost terminat al şaptelea etaj, iar clopotniţa propriu-zisă în 1372.
În sec. 16, Galileo Galilei ar fi făcut un experiment care a demonstrat că acceleraţia nu depinde de masă, aşa cum era părerea generală între savanţi. El a aruncat din vârful turnului 2 ghiulele de greutăţi diferite pentru aceasta.
În 1944, pe fondul ofensivei aliate în peninsulă, americanii erau convinşi că nemţoii folosesc campanila ca post de observaţie pentru artilerie (ceea ce este posibil). Ca atare au trimis câţiva militari să verifice. Sergentul care comanda grupul, zice legenda urbană, impresionat de frumuseţea catedralei şi a turnului, a semnalizat că nici vorbă de teutoni în zonă, stopând barajul de artilerie.
În anii '90 înclinaţia turnului atinsese 5,5 grade şi era în pericol serios de prăbuşire. Monumentul a fost închis vizitatorilor şi s-au demarat lucrări de consolidare care au durat până în 2008. Înclinarea a fost redusă la 3,97 grade. Nu s-a pus problema unei îndreptări totale. Mai întâi din motiv de aspect bananier, apoi din motive de atracţie turistică.
Accesul în catedrală este liber, dar celelalte atracţii (baptisteriul, turnul, camposanto şi muzeul diocezan - care este închis pentru restaurare deocamdată) costă. Un bilet cumulativ - catedrală, baptisteriu, camposanto costă 7 euro. Cu turnul este mai dificil. Trebuie neapărat rezervare online căci sunt permise doar câteva vizite pe zi şi cu un număr limitat de persoane, deci rişti să nu mai prinzi locuri. Cum am păţit noi, de altfel.
Picturile de pe pereţii navelor laterale sunt opera unor importanţi artişti pisani şi florentini din sec, 16-17, între care Andrea del Sarto, Perin del Vaga ori Francesco Vanni.
Mormântul Sf. Rainieri, un fost foarte bogat negustor pisan din sec. 12, care a renunţat la avuţie în favoarea credinţei.
Amvonul a fost sculptat de Giovanni Pisano între 1302-1310. Este considerat o capodoperă a sculpturii gotice italiene.
Cupola a fost pictată în stil baroc între 1627-1631.
Mozaicul din absida altarului principal a fost realizat de Cimabue şi Francesco da Pisa în 1302.
Sculpturi de sec. 12-13 ce decorează turnul înclinat.
Catedrala re formă de cruce grecească (cu braţele inegale), iar la interior este decorată cu picturi, fresce, mozaicuri şi sculpturi, opere ale unor artişti locali ori toscani de mare valoare.
Turnul înclinat este, de fapt, clopotniţa (ori campanila) catedralei. Construcţia turnului a început în 1173. Întrucât solul de dedesubt era un amestec instabil de aluviuni şi apă (la timpul respectiv nu se făceau studii geodezice), iar temelia abia atingea 3 metri, monumentul a început să se încline aproape imediat după aşezarea primei pietre. În 1178, după ce s-a gătat etajul 3, înclinarea era atât de mare încât s-au sistat lucrările. În plus, Pisa era angajată în mai multe conflicte cu Genova, Lucca şi Florenţa şi nu avea bani de aruncat.
Lucrările au fost reluate abia în 1272. Pauza îndelungată a dat răgaz pământului să se stabilizeze într-o oarecare măsură, altfel toată povestea ar fi venit de-a berbeleacul după încă un etaj. Chiar şi aşa, imediat ce au început lucrările, turnul a început să se încline iar, deşi mai puţin. Pentru a compensa înclinarea, următoarele 3 etaje au fost construite cu partea sudică mai înaltă decât cea nordică. Dacă azi ar fi îndreptat de tot, ar avea o formă de banană.
Din cauza înfrângerii suferite în 1284 în faţa genovezilor, lucrările au fost din nou oprite. Abia în 1319 a fost terminat al şaptelea etaj, iar clopotniţa propriu-zisă în 1372.
În sec. 16, Galileo Galilei ar fi făcut un experiment care a demonstrat că acceleraţia nu depinde de masă, aşa cum era părerea generală între savanţi. El a aruncat din vârful turnului 2 ghiulele de greutăţi diferite pentru aceasta.
În 1944, pe fondul ofensivei aliate în peninsulă, americanii erau convinşi că nemţoii folosesc campanila ca post de observaţie pentru artilerie (ceea ce este posibil). Ca atare au trimis câţiva militari să verifice. Sergentul care comanda grupul, zice legenda urbană, impresionat de frumuseţea catedralei şi a turnului, a semnalizat că nici vorbă de teutoni în zonă, stopând barajul de artilerie.
În anii '90 înclinaţia turnului atinsese 5,5 grade şi era în pericol serios de prăbuşire. Monumentul a fost închis vizitatorilor şi s-au demarat lucrări de consolidare care au durat până în 2008. Înclinarea a fost redusă la 3,97 grade. Nu s-a pus problema unei îndreptări totale. Mai întâi din motiv de aspect bananier, apoi din motive de atracţie turistică.
Accesul în catedrală este liber, dar celelalte atracţii (baptisteriul, turnul, camposanto şi muzeul diocezan - care este închis pentru restaurare deocamdată) costă. Un bilet cumulativ - catedrală, baptisteriu, camposanto costă 7 euro. Cu turnul este mai dificil. Trebuie neapărat rezervare online căci sunt permise doar câteva vizite pe zi şi cu un număr limitat de persoane, deci rişti să nu mai prinzi locuri. Cum am păţit noi, de altfel.
Şi catedrala este niţel afundată spre partea cu absida, dar, dat fiind suprafaţa mare, este foarte puţin vizibil.
Porţile Sf. Rainieri (patronul Pisei) au fost turnate în bronz în sec. 12. Sunt singurele supravieţuitoare ale incendiului din 1595.
Alte uşi din bronz au fost realizate la sfârşitul sec. 16 de artişti florentini.
Baptisteriul a fost construit în stil romanic şi gotic timpuriu între 1153-1363 (jumătatea de jos este romanică, iar cea superioară - gotică). Este cel mai mare baptisteriul din Italia, având aproape 55 de metri înălţime şi 34 de metri diametru. Ca şi catedrala şi turnul, şi baptisteriul este puţin înclinat din cauza solului instabil. În interior, datorită metodelor arhitectonice şi inginereşti adoptate, s-a atins o acustică perfectă, la nivel de cameră de rezonanţă. De altfel, din când în când o doamnă soprană vine în centru şi cântă câteva măsuri. Experienţa este extraordinară.
Bazinul baptizanal a fost sculptat în 1246.
Amvonul a fost realizat de Nicola Pisano între 1255-1260.
Campo santo este vechiul cimitir monumental al Pisei. Este numit aşa ("Câmpul sfânt) pentru că se zice, înainte de începerea lucrărilor, peste teren a fost împrăştiat pământ adus de pe Golgota. Edificiul are formă dreptunghiulară cu o curte interioară. A fost ridicat între 1278-1464. După unele documente, edificiul era proiectat să devină o biserică şi doar pe parcurs a fost proiectul modificat. Majoritatea mormintelor se găsesc în spaţiul închis de colonadă. Tot aici sunt şi mai multe sarcofage romane reutilizate în perioada medievală. Cândva erau sute, acum au rămas 84.
Pereţii au fost decoraţi cu fresce pictate de mari artişti toscani din sec. 14-16, între care Andrea Bonaiuti, Benozzo Gozzoli, Spinello Aretino ori Taddeo Gaddi. În vara lui 1944, Campo santo a fost lovit de o schijă provenită de la o bombă americană. De aici a izbucnit un incendiu devastator, care a distrus acoperişul, precum şi cele mai multe sculpturi şi sarcofage. De asemenea, toate frescele au fost afectate. După război ample operaţiuni de restaurare au fost declanşate. Iniţial a fost reparat cadrul exterior - pereţii, coloanele, acoperişul. Frescele au fost cu multă grijă desprinse de pe pereţi, transportate în ateliere special construite şi restaurate acolo. Pe măsură ce sunt readuse la viaţă, sunt aşezate în poziţiile iniţiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu