Este una din reședințele familiei de magnați maghiari ardeleni Bethlen. A fost ridicat în satul Criș, comuna Daneș, jud. Mureș. Daneșul apare în documente încă din 1343 cu numele de Danus. A fost o așezare săsească de mai mică importanță pe malul Târnavei Mari. Satul Criș este situat pe un pârâu tributar al Târnavei, într-o vale destul de izolată și azi. Satul a făcut parte din unul din domeniile zisei familii încă de la începutul sec. 14.
Castelul începe să fie înălțat pe la jumătatea sec. 15, în stil gotic târziu, de un Bethlen Mark. Secolul următor Bethlen Gyorgy a refăcut edificiul aproape în întregime, urmând stilul Renașterii transilvane. A rezultat un complex patrulater cu turnuri la colțuri. În 1675 au fost adăugate mai multe bastioane și a fost construită o logie. Este unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură renascentistă civilă păstrate în Transilvania.
După Primul Război Mondial, ramura familiei Bethelen care deținea castelul a emigrat în Ungaria, iar monumentul a rămas de izbeliște. În 1948 a fost naționalizat, intrând în posesia Consiliului Popular Daneș. Mobilierul și alte marafeturi interioare au fost luate ori distruse, iar clădirile parțial distruse pentru a refolosi materialele de construcție. În anii '70 s-a încercat restaurarea castelului, dar lucrările au fost întrerupte din motive financiare.
În 2007 complexul a fost retrocedat aripii transilvane a familiei. În prezent castelul a fost cedat în folosință Fundației Sf. Francisc din Deva, cu condiția restaurării sale. Iar lucrările de restaurare înaintează. Deocamdată se lucrează la castelul propriu-zis, urmând ca, ulterior, să fie refăcut și parcul. Se poate vizita contra 10 lei.
Fosta capelă.
Blazonul familiei Bethlen.
Turnul arcașilor.
Dacă tot ajungi aici, în satul Daneș este și o biserică fortificată. Aceasta a fost ridicată în anul 1506 în stil gotic târziu. Avea hramul Sf. Dionisie. În sec. 16 comunitatea săsească a adoptat luteranismul, iar simbolurile catolice (inclusiv ceva fresce) au fost îndepărtate. Din sistemul de apărare au mai rămas doar câteva fragmente, restul a fost demolat în sec. 19.
Ca și în cazul altor biserici săsești fortificate, este de regulă închisă. Dar în poartă există afișat un număr de telefon și, după puțin timp, apare cineva care îți deschide biserica și, dacă întrebi, îți dă câteva informații despre monument și comunitatea săsească locală.
Podul bisericii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu