Palatul Regal din Napoli a fost principala reședință a suveranilor Regatului napolitan. A fost construit într-o primă fază la începutul sec. 17, după un proiect al lui Domenico Fontana, unul din ultimii mari arhitecți ai Renașterii târzii. La vremea respectivă palatul era destinat viceregelui spaniol, sudul Italiei fiind posesiune a Spaniei. Devine un palat regal propriu-zis abia în sec. 18, când Regatul de Napoli devine un stat independent.
În sec. 18, deși regii napolitani preferau să-și petreacă timpul la palatul de la Caserta, eforturi și fonduri substanțiale au fost depuse pentru extinderea și decorarea sediului din capitală. Alte eforturi în acest sens au fost depuse de Joachim Murat, fost mareșal francez, care a devenit rege al Neapolelui între 1808-1815, sub tutela lui Napoleon. Cu această ocazie, elementele ornamentale interioare renascentiste și baroce au fost înlocuite cu modele neoclasice, la mare vogă în epocă. Din păcate, un incendiu în anul 1837 a deteriorat numeroase săli. Lucrări de restaurare și redecorare au avut loc între 1838-1858.
Edificiul a continuat să fie o reședință regală până la desființarea Regatului napolitan în 1861, odată cu crearea statului italian național. Câteva decenii palatul a rămas nelocuit, deși nu a fost lăsat în părăsire. Din 1922 a adăpostit Biblioteca Națională din Napoli. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost avariat de bombardamentele aliate. Alte distrugeri au fost provocate de trupeții yankey din trupele de ocupație, care au transformat palatul în local de distracții (restaurante, cluburi de noapte, cinematograf). Noi campanii de restaurare au început în anii '50 și continuă și în prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu