De la Sarande am purces către miazănoapte pe o frumoasă şosea de coastă.
Pe drum ne-am oprit puţin la Kruje. Oraşul (şi cetatea de aici) a fost centrul primului stat albanez din sec. 12 - Principatul Arber. În secolul 15 tot aici a fost sediul puterii lui Skenderbeg, motiv pentru care turcii au asediat-o în mai multe rânduri. Abia la 10 ani după moartea lui, după un asediu de un an şi numai după ce le-a promis dreptul de a se retrage soldaţilor din garnizoană şi civililor, a reuşit Mahomed II să cucerească oraşul. Mai e necesar să spun că animalul şi-a încălcat cuvântul?
O mică moschee din perioada otomană.
Muzeul Skenderbeg a fost construit pe la sfârşitul anilor '70. Este dedicat celebrului lider albanez, căruia îi prezintă viaţa şi realizările glorioase într-o manieră naţionalist-comunistă.
Vlore este o altă staţiune la mare, foarte frumos aranjată.
A doua noapte am dormit la Tirana. Am închiriat un apartament la un preţ bun. Tirana este capitala Albaniei, statut pe care îl are din 1920. Este un oraş tern, cu o arhitectură urâtă, caracteristic tuturor oraşelor comuniste. În plus, însă, faţă de acestea, Tirana nici măcar nu se prea poate lăuda cu clădirile mai vechi. Cele mai multe au fost puse la pământ după 1945. Ne-a servit doar de repaos, aşa că nu am vizitat prea mult din el. Nu că am fi avut ce.
Piaţa Skanderbeg.
Palatul Culturii. Pentru construirea lui au fost demolate Vechiul Bazar şi o moschee de la începutul sec. 19.
Moscheea Et'hem Bey a fost ridicată între 1791-1821. În perioada comunistă a fost închisă, apoi reconsacrată în 1991.
Muzeul Naţional de Istorie.
