Sabbioneta

Este un mic oraș situat în apropiere de Bozzolo, fiind comparabil cu acesta din punct de vedere al populației (în 2018 Bozzolo avea 4209 locuitori, iar Sabbioneta - 2016). Ca și primul, a făcut parte din posesiunile ramurii cadete a familiei ducale Gonzaga din Mantova. Însă, spre deosebire de Bozzolo, care are o existență dovedită documentar de peste 1000 de ani, Sabbioneta a fost fondată în 1554 de ducele Vespasiano Gonzaga. Până la moartea sa în 1591, Vespasiano a ridicat de la zero un oraș nu prea mare, pe care l-a înfrumusețat cu biserici și palate (inclusiv unul ducal) și pe care l-a înconjurat cu puternice ziduri de apărare.

Împăratul german Rudolf II, căruia clanul Gonzaga îi erau vasali, a permis instalarea în oraș a unei monetării proprii, sursă de venituri în sipetele ducale, dar și de profit pentru orășeni. De asemenea, imperatorul a ridicat orășelul și teritoriul din jur (nu mai mult de 37 de kilometri pătrați) la rang de ducat. Micul stat ocupa o poziție strategică în mijlocul fertilei câmpii a fluviului Pad, găsindu-se la intersecția mai multor drumuri comerciale importante. Cât a domnit Vespasiano, Sabbioneta s-a bucurat de prosperitate, ducele investind o bună parte din bani în artă, iar alta în apărare, căci era înconjurat de vecini mult mai puternici.

După moartea lui Vespasiano Gonzaga, liliputanul ducat a fost neglijat de urmașii acestuia, care au rezidat mai mult la Milano, Mantova ori Neapole, au dus cu ei mare parte a colecțiilor de artă și a mobilierului și au lăsat sistemul de apărare să decadă. Pe la sfârșitul sec. 17, Sabbioneta a ajuns în mâinile regelui spaniol, care l-a vândut unuia din bogații patricieni genovezi (oficial vândut, în realitate i l-a cedat în schimbul ștergerii unor datorii). În cele din urmă, în 1747, a fost anexat de Imperiul Habsburgic. În posesia căruia a rămas până la constituirea Regatului italian în a doua jumătate a sec. 19.

Din anul 2008 a fost inclus în lista monumentelor UNESCO.

Palatul ducal a fost construit între 1559-1578 în stil manierist.

Porta Vittoria.

Galeria Antichităților a fost ridicată pentru colecția de artă și curiozități a ducelui Vespasiano. În capăt, clădirea albă este Palazzo del Giardino - un mic pavilion unde se retrăgea ducele pentru partidele de leneveală (dolce far niente, vorba aia).

Vedere aeriană. Se disting bine zidurile și bastioanele triunghiulare. Două din laturile sistemului de fortificații și unul din bastioane (fortificația inițială avea formă pentagonală) au fost demolate în 1916.

Bozzolo

Este un orășel (ceva mai mult decât un sat, cu nițel peste 4000 de locuitori) în nordul Italiei - provincia Mantova, regiunea Lombardia.

Așezarea apare menționată în documente încă din sec. 10. În anul 949 aici era un castrum (ceva fortificație) în jurul căruia erau răspândite 30 de case. Așezată într-o zonă propice agriculturii, mica locuire s-a dezvoltat, atingând prin sec. 12 statutul de târgușor. Din 1315, Bozzolo devine parte a teritoriilor stăpânite de familia ducală Gonzaga din Mantova. Mai exact ale unei ramuri secundare a familiei pentru care a fost creat un mic fief, numit pompos ducat, în jurul zisului orășel. În sec. 16 au fost ridicate ziduri impozante (din care se mai păstrează o bună parte), Tot în această perioadă, Bozzolo este reorganizat din punct de vedere urbanistic și înfrumusețat cu diferite edificii laice și religioase. Chiar au fost construite mici palate de către notabilitățile locale, semn că urbea prospera. 

Cel important ctitor a fost Vespasiano Gonzaga, deși acesta a locuit mai mult într-un orășel vecin - Sabbioneta - deasemenea un ducat al numitei ramuri cadete. În 1594 urmașul lui Vespasiano a obținut de la împăratul german Rudolf II, căruia îi era vasal, titlul de oraș pentru Bozzolo; iar pentru sine titlul de prinț. Așa că micul oraș (acum trecut binișor de 6000 de locuitori) a cunoscut o spectaculoasă avansare de la rangul de ducat la cel de principat. Chit că îl străbăteai călare de la o margine la alta în mai puțin de 2 ore.

La începutul sec. 18 ramura ducală de Bozzolo s-a stins, iar "principatul" a fost încorporat în ducatul Mantovei. La scurtă vreme, toate teritoriile deținute de familia Gonzaga au fost anexate de Imperiul Habsburgic. Astfel încât Bozzolo este și el trecut sub administrația imperială, care-i anulează atât înaltul statut, cât și autonomia. Din 1859 este alipit Regatului italian.

Azi este o mică așezare plictisită de provincie, ai cărei locuitori se ocupă în principal de agricultură și creșterea animalelor. Am dormit aici în condiții foarte bune (efectiv am închiriat o casă) și la un preț imbatabil. Dar ziua, fiind și foarte cald, nu puteam ține geamurile deschise din cauza mirosului de grajd. Doar noaptea, când se mai răcorea, mirosul se dilua, dar fără să dispară de tot. Iar la 6 dimineața te trezeau tractoarele vecinilor care se îndreptau către tarlale.
PS: Bozzolo înseamnă cocon.

Palazzo Forti - sec. 18.

Porta Mantova a fost construită în sec. 17 și refăcută în sec. 19. I se mai zice și Poarta San Martino.

Palazzo Casalini - sec. 18.

Palazzo del Comune (primăria) - sec. 17.

Biserica Sf. Petru a fost construită la sfârșitul sec. 18 și refăcută în prima jumătate a sec. 19. Este principala biserică a orașului, deși este construită oarecum într-o margine.

Biserica Sf. Treime a fost ridicată în prima jumătate a sec. 17 (aproximativ între 1617-1640) în stil baroc. Un secol mai târziu i-au fost aduse câteva modificări minore.

Biserica Sf. Francisc a fost construită între 1604-1606 de Giulio Cesare Gonzaga, primul principe de Bozzolo. Prințul dorea o capelă legată de palatul său (azi nu mai există), care să joace și rol de necropolă a familiei. Interiorul este decorat cu fresce în stil baroc realizate de pictori, mai puțin importanți (deh, după posibilitățile micului principat) precum Andrea Seghizzi și Gaspare Celio.

Modena (II)

Palatul Muzeelor este un edificiu construit spre sfârșitul sec. 18. După cum îi zice și numele, în clădire se găsesc mai multe muzee. Dintre care am vizitat Galleria Estense, o colecție de artă ce a aparținut ducilor d'Este. Colecția a fost constituită în sec. 16-19. Între 1796-1815 ducatul a fost anexat Republicii Franceze, apoi Imperiului Napoleonian. Cu care ocazie o mare parte a comorilor artistice au fost împachetate și trimise la Luvru, unde se găsesc și astăzi. Sute de sculpturi, camee, monede antice și peste 1300 de picturi și fresce au fost jefuite. După ce micul caporal a fost scos anticipat la pensie, ducatul a fost restaurat, iar familia ducală a început acțiunea de refacere a colecției. Unele opere au fost cumpărate, altele luate din biserici din jurul Modenei. De altfel, multe din aceste biserici erau în curs de părăsire și deconsacrare, așa că respectivele opere ar fi fost oricum furate ori distruse. Galeria a fost transformată în muzeu în 1854.

În curtea interioară a palatului sunt expuse sarcofage și sculpturi romane și din perioada medievală.

Bustul ducelui Francesco I, Gian Lorenzo Bernini (1651). Unul din cei mai mari sculptori și arhitecți ai Barocului.

Fecioara pe tron cu Pruncul, Simone dei Crocifissi (c. 1390). Pictor din Bologna. maestru al Goticului târziu.

Pieta, Bartolomeo Bonascia (.1475-1495). Pictor renascentist din Modena.

Sculptură în fildeș din sec. 13.

Farfurii pictate din sec. 17.

Buna Vestire, Francesco Bianchi Ferrari (c. 1506). Pictor renascentist din Ferrara.

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, Giuliano Bugiardini (1517). Pictor manierist din Florența.

Fecioara cu Pruncul, Vincenzo Catena (1510). Pictor renascentist venețian.

Adorația păstorilor, Boccaccio Boccaccino (1501). Pictor renascentist născut în Ferrara, dar activ mai ales în Cremona.

Fecioara cu Pruncul, Antonio Allegri, zis Correggio (1517). Cel mai important artist renascentist al Școlii de pictură din Parma.

Fecioara cu Pruncul și sfinți, Dosso Dossi (1518). Unul din cei mai mari maeștri renascentiști ai Școlii din Ferrara.

Pieta, Benvenuto Tisi, zis Garofalo (1527). Alt mare pictor renascentist din Ferrara.

Fecioara cu Pruncul și sfinți, Nicolo dell'Abate (1540). Pictor renascentist din Modena, activ mai ales în Franța.

Înălțarea la cer a Fecioarei, Giulio Francia (1513). Pictor renascentist din Bologna.

Portret de bătrân, Giovan Francesco Barbieri, zis il Guercino (1623). Mare pictor baroc din Bologna.

Venus, Maret și Amor, Guercino (1633).

Adorația păstorilor, Prospero Fontana (sec. 16). Pictor manierist din Bologna.

Căsătoria mistică a Sf. Caterina, Alessandro Varotari, zis il Padovanino (c. 1640). Maestru baroc din Padova.

Buna Vestire, Jacopo Palma cel Tânăr (1610). Exponent de seamă al Școlii venețiene din sec. 16-17.

Triptic cu sfinți, Paolo Veronese (c. 1558). Unul dintre marii artiști manierist ai Școlii venețiene.

Metamorfoze, ciclu de picturi după opera lui Ovidiu realizat de Jacopo Robusti, zis Tintoretto (1541). Alt mare maestru manierist venețian.

Sf. Petru și Paul, Jacopo Bassano (1561). Important pictor manierist venețian.

Miracolul Fecioarei din Carmelo, Carlo Bononi (1627). Pictor manierist din Ferrara.

Flora, Ludovico Carracci (1592).

Venus și Amor, Annibale Carracci (1592).

Pluto, Agostino Carracci (1591). Frații Agostino și Annibale, precum și vărul lor Ludovico, sunt pictori ai Școlii din Bologna, unii din cei mai importanți ai epocii lor și inițiatori ai Barocului.

Iisus crucificat, Guido Reni (1636). Alt mare pictor bolognez baroc.

Fecioara cu Pruncul, Giovanni Battista Salvi, zis Sassoferrato (1650). Pictor baroc activ mai ales în Bologna.

Nero în fața corpului Agripinei, Luca Ferrari (1644). Pictor baroc din Bologna.

Căsătoria mistică a Sf. Caterina, Alessandro Tiarini (1630). Pictor baroc din Bologna. Școala din Bologna a fost cea mai importantă în prima perioadă a Barocului.

Viziunea Sf. Francisc din Assisi, Leonello Spada (1617). Alt maestru baroc din Bologna.

Încoronarea Fecioarei, Daniele Crespi (1622). Pictor baroc din Lombardia.

Circumciderea lui Iisus, Giulio Cesare Procaccini (1616). Pictor baroc din Milano.

Flora, Carlo Cignani (1680). Pictor bolognez al Barocului târziu.

Moise apărându-le pe fiicele lui Jetro, Charles le Brun (1687). Pictor baroc francez, principalul artist de la curtea lui Ludovic XIV.

Muzeul Ferrari se găsește în Maranello, orășelul de lângă Modena, unde firma își are sediul și uzinele. În Modena există casa lui Enzo Ferrari, care, la rândul ei, a fost transformată în muzeu.

Muzeul de la Maranello a fost deschis în anul 1990. Aici, pentru 17 euro, poți vedea celebrele mașini ale "căluțului cabrat". Pentru sume suplimentare poți vizita o partea a fabricii, le poți încerca simulatoarele și chiar poți parcurge circuitul la volanul unui Ferrari - asta te costă 25 de euro și se face cu programare.