O dublare la timpul ei...

Conform constituţiei, în România funcţionează sistemul electoral bazat pe vot universal. Adicătălea, tot capul furajat de cetăţean român trecut de 18 primăveri are dreptul de a-şi merita conducătorii, o dată la 4 (respectiv) 5 ani. Din masa de mai sus, unii sunt simpatizanţi şi votanţi PSD, căci un efect negativ al democraţiei este accesul la vot al tuturor tembelilor. Un alt efect şi mai puţin plăcut este că unii dintre aceşti tembeli au dreptul de a candida şi de a fi aleşi de semenii lor întru IQ.
Un astfel de...hm...ales este numitul Socaciu Victor. Dumnealui a propus în parlament o lege, care prevede obligativitatea dublării prin voce, în locul subtitrării scrise, a producţiilor video străine preluate la noi. Altfel spus, "fuck you!" rostit de Pacino va fi dublat "du-te dracu'!" de o voce enervantă din off. Deşi o bună parte din farmecul un film e dat de inflexiunile vocale ale actorilor. Se întorc vremurile Irinei Nistor.
Propunerea este cretinoidă, după chipul ideologiei egalitarismului ouată de stânga politică. Am zis egalitarism, nu egalitate. Pe scurt... Egalitatea a fost inventată de dreapta liberală şi înseamnă că toţi oamenii trebuie să fie egali în drepturi şi în şanse. Egalitarismul este invenţia stângii şi înseamnă că toţi oamenii trebuie la fel. Şi cum dotările intelectuale, fizice, artistice, etc, diferă, se încearcă egalizarea forţată în jos. În cazul de faţă, egalitatea ar zice: există şcoli pentru toată lumea şi învăţământ gratuit - cu cât învăţaţi mai mult, cu atât mai multe oportunităţi aveţi; egalitarismul ar zice: avem şi analfabeţi, vă coborâm la nivelul lor.
Pe de altă parte, musiu (aşa se scrie, aşa citim) deputat pretinde că a propus legea pentru a proteja limba română şi identitatea naţională de invazia neologismelor şi că aşa ceva există şi în ţări europene civilizate, precum Franţa, Germania sau Spania (sigur, el a enumerat şi Rusia, dar la ce să te aştepţi la un cirac al lui Iliescu). Am pentru nea caisă două întrebări: Dacă parlamentarii de acum 100 de ani votau idioţenia asta, ce folosea domnia sa în loc de termeni precum "chibrit", "televizor", "ţeavă", "amantă", "foloase necuvenite", "tâmpit" şi extrem de multe altele? Şi b): A observat cumva că în Europa aia occidentală abia poţi să te înţelegi cu oamenii pentru că nu se vorbeşte engleza? Doar puştanii o mai înţeleg şi asta pentru că, har Domnului, nu s-a gândit vreun inteligent local să dubleze şi internetul.
În loc să avem o lege pentru analfabeţi, nu era mai bine ca tatăl domnului deputat să nu-şi fi dublat paharele de sâmbătă seara. Sau măcar să-şi fi dublat plăcerea cu un prezervativ.

Nu daţi banii la copii / Luaţi-vă de ei prostii

7,10 dimineaţa. Plin de (lipsă de) chef, gândindu-mă că începe o nouă săptămână de muncă, mă sui în metrou. Printre noi îşi face loc cu coatele un ţigănuş..., pardon, pui de rrom. Aşa, ca la vreo 6-7 ani. Zdrenţăros, murdar, cu un căţeluş la fel de zdrenţăros şi soios în braţe. Cerşea repetând textul binecunoscut: "suntem 7 fraţi acasă, mamă nu mai avem, şamd". Lumea, la fel de binedispusă ca şi mine, îi mai dădea câte ceva, deşi nu prea mult. Poate i-aş fi dat şi eu, dacă nu l-aş fi văzut pe peron întreţinându-se extrem de apropiat cu un alt minoritar, ceva mai mare, cam la 13-14 ani. Şi nu faptul că avea un "protector" m-a făcut să nu marşez, dar protectorul manevra un mobil, din ăla "jmeker", cu touchscreen şi tot restul. Care şi la mâna a doua tot ar fi costat cât salariul meu pe două săptămâni.
Leul astfel salvat l-am investit într-o cafea, de care aveam mare nevoie, după 6 ore de stat cu ochii în calculator. Căci, unii trebuie să şi muncescă, neavând 6 fraţi acasă, şamd.

Soluţie

Numitul Charles Philip Arthur George Mountbatten de Windsor, născut la 14.11.1948, fiul lui Philip şi al Elisabetei, de profesie prinţ de Wales, a fost semnalat că îşi înşeală şi cea de-a doua nevastă. Mai exact, se pare că a dezvoltat o tot mai puternică atracţie pentru o ţară de mâna a paişpea din marginea de est a lumii civilizate. Şi ca să fim mai exacţi, pentru o anume provincie a acelei ţări, pre numele ei Transilvania sau Ardeal. Susnumitul vine destul de des în această regiune, unde, de altfel, a cumpărat 7 proprietăţi şi umblă a achiziţiona şi altele. Numai zilele trecute l-au dat în presă cum s-a şpaţirit el prin secuime. Cum s-a oprit într-un sat şi a mâncat ceva bucate tradiţionale şi chiar a învăţat să cosească. La urmă, sătenii cadorisindu-l cu o coasă, nu a i-a făcut vânt către una dintre casele ardelene ale domniei sale, ci a rugat să-i fie trimisă la Londra. Parcă îl şi văd, într-o zi în crepetul zorilor, cum iese el pe peluza din faţă de la Buckingham Palace, cum scoate cutea de la chimir şi ascute cea coasă, cum se uită la soare şi îşi face cruce, apoi cum culcă otava la pământ. Iar pe la prânzişor, se trage la umbră şi scoate din straiţă ceva pită, ceva slană şi mai sparge şi o ceapă. Pe care le îndeamnă pe gât în jos cu oarece pălincă. Atâta doar că alteţa sa, ca tot începătorul, a uitat să ceară şi o furcă. Ori pârdalnicul cela de fân trebuie şi întors, chiar de mai multe ori într-o ţara aşa umedă, înainte de a-l clădi în căpiţă.
Acum, lăsând gluma la o parte, prinţul Charles este cel mai bun lucru, care i s-a întâmplat Transilvaniei, după '89 încoace. Ca deţinător de sânge dintre cele mai albastre, are multe cunoştinţe în locuri înalte, e permanent urmărit de presă şi, în general, se constituie într-un exemplu de urmat. Ceea ce face multă reclamă pozitivă zonei respective. Ca dovadă că aşa stau lucrurile e şi faptul că acea casă din secuime, unde s-a oprit să prânzească, aparţine unei englezoaice stabilită definitiv acolo. Dacă am reuşi să cointeresăm încă 2-3 personalităţi de calibru mare în alte 2-3 zone din ţara asta, am câştiga dublu. Mai întâi am avea cea mai bună reclamă în străinătate, în ciuda tâmpeniei sinistre cu "grădina carpatică". Şi b) am putea să scăpăm de nişte fufe blonde din adunătura aia de penibili, botezată "Guvernul României".