7,10 dimineaţa. Plin de (lipsă de) chef, gândindu-mă că începe o nouă săptămână de muncă, mă sui în metrou. Printre noi îşi face loc cu coatele un ţigănuş..., pardon, pui de rrom. Aşa, ca la vreo 6-7 ani. Zdrenţăros, murdar, cu un căţeluş la fel de zdrenţăros şi soios în braţe. Cerşea repetând textul binecunoscut: "suntem 7 fraţi acasă, mamă nu mai avem, şamd". Lumea, la fel de binedispusă ca şi mine, îi mai dădea câte ceva, deşi nu prea mult. Poate i-aş fi dat şi eu, dacă nu l-aş fi văzut pe peron întreţinându-se extrem de apropiat cu un alt minoritar, ceva mai mare, cam la 13-14 ani. Şi nu faptul că avea un "protector" m-a făcut să nu marşez, dar protectorul manevra un mobil, din ăla "jmeker", cu touchscreen şi tot restul. Care şi la mâna a doua tot ar fi costat cât salariul meu pe două săptămâni.
Leul astfel salvat l-am investit într-o cafea, de care aveam mare nevoie, după 6 ore de stat cu ochii în calculator. Căci, unii trebuie să şi muncescă, neavând 6 fraţi acasă, şamd.
Un comentariu:
:))
s-a intamplat un lucru remarcabil, zic eu, acum o luna in troleu. S-a urcat un amarastean tuciuriu si a inceput sa cante. Evident toata lumea s-a uitat urat, ca de obicei. dupa vreo 30 de secunde de "opera" din partea negrului se aude o voce : "taaaaaaaaaaci!!". M-am uitat socata, la fel ca si cantaretul, care initial a continuat sa vocifereze pana s-a mai pomenit cu un "taci dracului din gura, tigan imputit si dispari". Nenea era un tip relativ bine facut, chel si cu un mega sictir in el si evident cu un foarte mare tupeu. Imi venea sa ii strang mana. Bininteles ca probabil un pispiric nu ar fi avut efectul scontat de a-l da jos pe tigan din masina.
Trimiteți un comentariu