Monreale

Monreale este o localitate de vreo 30.000 de locuitori situată la aproximativ 2,5-3 km sud de limita oraşului Palermo, pe coastele muntelui Caputo. Este una dintre locaţiile turistice principale ale Siciliei datorită catedralei sale (de altfel, altceva nu e de vizitat).
Ca să ajungi aici, treci prin câteva încercări, care ar exaspera un turist occidental (la urma urmei, şi Italia se laudă că e ţară occidentală şi membru fondator al strămoaşei UE); unui român doar i-ar confirma că, vorba aia, şi la case mai mari...
Vra să zică, întrebi la recepţia hotelului cum poţi ajunge la Monreale. Eşti îndrumat politicos să iei un autobuz din Piaţa Independenţei, chiar din spatele Palatului Regal. Bon, pupat Piaţa Independenţei şi te duci la chioşcul de bilete:
- De aici pentru Monreale?
- Da. Vreţi la catedrală, nu?
- Sigur.
- Luaţi autobuzul 19, are staţie chiar lângă catedrală.
Perfect, iei bilete dus-întors (ce să te mai complici?). Aştepţi 10 minute, vine autobuzul. Te plimbă prin Palermo, ceva timp, apoi opreşte şi-l auzi pe şofer că gata, până aici te duce, poftiţi de coborâţi. În autobuz stupoare, mai ales printre turiştii străini (majoritari), care nu au înţeles o boabă din italiană. Ni se explică cum că autobuzul până aici ajunge. Noi trebuie să ne dăm jos şi să o luăm apostolorum până la ieşirea din oraş, aici aproape, unde este un "giro" (sens giratoriu), de unde ne va culege o maşină trimisă de primăria Monreale. Mergem noi frumos încolonaţi până aici aproape (cam 4-500 de metri), până la giro şi ne punem pe aşteptat. În câteva minute soseşte un taxi, şoferul ne anunţă că ne duce el pentru un euro de căciulă. Un grup de chinezi acceptă. Noi, ăilalţi, refuzăm demni - am dat bani pe nişte bilete, aşteptăm autobuzul promis. În scurt timp, mai vine un taxi, al cărui şofer ne anunţă că degeaba aşteptăm, nu vine niciun autobuz. Ne uităm lung unii la alţii, calculăm în gând - 2,5 km pe jos la deal prin căldură - şi acceptăm oferta. Pe drum ni se explică situaţia. Transportul în comun este (ca peste tot) subvenţionat de consiliul local. Primarul din Monreale avea pretenţia ca autobuzul 19 să fie subvenţionat doar de consiliul palermitan (doar e linie a oraşului), chiar dacă îi aducea lui turişti. Cei din Palermo, evident, au refuzat să mai plătească. În teorie, sigur că da, primăria din Monreale ar fi trebuit să bage un alt autobuz. Dar de ce s-o fi făcut? Nu e mai lucrativ să laşi taxiurile? 1 euro nu e o sumă dărâmătoare. Turistul ajunge repede şi în confort; şoferii - mici întreprinzători - îşi câştigă şi ei traiul; primarul (în mod sigur, doar e Sicilia) îşi primeşte şi el partea. Toată lumea fericită şi cu lacrimi pe obraz. Şi, apropos, da, chiar în coasta catedralei este un indicator de staţie de autobuz, pe care scrie "19". În fine!
După ocupaţia arabă, catedrala din Palermo a fost transformată în moschee, iar episcopul local a fost nevoit să se mute într-un sătuc de munte - viitorul Monreale - al cărui nume nu a rămas în izvoare. Odată cu venirea normanzilor, episcopul a revenit în oraş. Cu toate acestea, sătucul s-a dezvoltat repede, după ce regii normanzi au început să se retragă aici pentru odihnă şi vânătoare. Mai mult, regele Wilhelm II "cel Bun" ar fi avut un vis, în care Fecioara i-ar fi cerut să înalţe aici o biserică impunătoare. Ca urmare, o catedrală a fost ridicată între 1174-1182, având hramul Înălţarea Maicii Domnului. Regele, în acord cu papa Lucius III, a stabilit noua catedrală ca scaun arhiepiscopal pentru întreaga Sicilie. Deasemenea, o comunitate monastică benedictină a fost întemeiată în jurul catedralei. Tot ansamblul (catedrală, palat arhiepiscopal, mânăstire) era cândva înconjurat de un zid masiv cu 12 turnuri - azi nu mai există.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica este un amestec armonios de stil romanic şi stil gotic pe fond greco-bizantin şi cu oarece influenţă arabă. La faţada vestică (cea cu clopotniţele) fusese construit un atrium. Distrus secolul următor, a fost înlocuit de un portic renascentist (sec. 16). La exterior catedrala este decorată cu marmură şi sticlă colorată (în general albastră) prin metoda încrustării. În interior are minunate mozaicuri bizantine (deşi, zic experţii, inferioare celor din capela palatină din Palermo, respectiv celor din catedrala din Cefalu) realizate la sfârşitul sec. 12, cu sticlă colorată şi pietre semipreţioase pe fond de aur. Partea inferioară a pereţilor şi pardoseala sunt decorate cu intarsii de marmură albă şi colorată, într-un stil ce denotă influenţă arabă. Lăcaşul a fost restaurat în sec. 19, după ce a fost afectat parţial de un incendiu în 1811.

Cloaşterul benedictin.

Sarcofagul regelui Wilhelm II "cel Bun"...

... şi cel al tatălui său, Wilhelm I "cel Rău", distrus parţial în incendiul din 1811.

Altarul principal.

Palermo (VII)

Palazzo dei Normanni (Palatul Normanzilor), a.k.a. Palatul Regal este situat în punctul cel mai înalt al oraşului, deasupra vestigiilor cetăţii cartagineze. Se crede că prima construcţie aparţine emirilor arabi de Palermo, datând din sec. 9. În 1072, normanzii au cucerit Sicilia şi şi-au stabilit capitala în aici. Regii normanzi au refăcut şi au extins clădirea în stil romanic. Palatul a rămas sediul puterii şi sub urmaşii regilor normanzi, respectiv sub împăraţii germani din dinastia de Suabia. Ulterior, sub Carol de Anjou şi în timpul dinastiei aragoneze, sediul puterii a fost mutat în alte locaţii. Abia în a doua jumătate a sec. 16, când Sicilia devine provincie spaniolă, viceregii numiţi de la Madrid au readus centrul administrativ şi politic al insulei în Palazzo dei Normanni. În această perioadă, clădirea a fost extinsă cu o nouă aripă, construită în stilurile Renaşterii şi, mai târziu, al Barocului. Din 1947, aici îşi are sediul Parlamentul Siciliei.
Complexul muzeal are patru componente: capela, tezaurul, apartamentele regale (aici lucrează parlamentul, deci, în timpul sesiunilor parlamentare, nu se vizitează decât în weekend) şi zidurile oraşului cartaginez de sub Palatul Regal. Biletul integral costă 12,50 euro.

Aripa normandă.

Aripa construită în sec. 16-17.

Scara monumentală.

Curtea interioară.

Apartamentele regale formează "etajul parlamentar". Sunt o suită de săli, în special în partea barocă a clădirii.

Sala de consiliu. Pe pereţi sunt portretele viceregilor Siciliei.

Sala galbenă.

Sala verde.

Sala lui Hercule.

Inscripţie în latină, greacă şi arabă despre orologiul construit în 1142 din ordinul şi cu banii regelui Roger II.

Sala lui Roger II - prima jumătate a sec. 12. Este decorată cu mozaicuri realizate de meşteri bizantini, dar în stil sasanid (persan), reprezentând scene de vânătoare.

Tezaurul conţine o serie de obiecte (în general dedicate cultului) din metale preţioase şi fildeş, decorate cu nestemate; deasemenea, se găsesc aici unele documente vechi.

Document din anul 1080.

Document prin care împăratul Frederic II confirmă privilegiile Capelei Palatine, ian. 1225.

Zidurile punice au fost descoperite în urma unor săpături arheologice în subsolurile palatului.

Capela Palatină este, însă, partea care merită cu adevărat vizitată şi care face toţi banii. A fost ridicată între 1132-1140 de regele Roger II. Lăcaşul este în stil bizantin târziu şi are trei nave. Este închinată Sf. Petru şi Pavel. Mozaicurile care decorează capela sunt considerate a fi cele mai frumoase dintre cele păstrate până în prezent. Cele ce decorează transeptul şi naosul datează din anii imediat următori ridicării capelei şi sunt opera unor artizani bizantini. Celelalte au fost realizate, aproximativ între 1160-1170, de ceva meşteri locali, fiind de o calitate inferioară primelor. Capela Palatină este unul dintre cele mai desăvârşite exemple ale combinaţiei de arhitectură şi artă normandă, greacă-bizantină şi arabă.

Intrarea în capelă.

Tavanul este împodobit cu casetoane de lemn lucrate de meşteri mauri. Casetoanele conţin inscripţii arabe cu urări de viaţă lungă şi fericită (şi altele asemenea).

Catedrala din Palermo a fost ridicată, începând cu anul 1185, de către Walter Ophamil, arhiepiscop al oraşului şi ministru al regelui normand Wilhelm II.

Încă din sec. 4, aici existase o basilică romană, înălţată pe locul, unde, în mod obişnuit, erau martirizaţi credincioşii creştin în sec. 2-4. Această basilică a fost distrusă de vandali în sec. 6. În anul 604, papa Grigore I a edificat un nou lăcaş, dedicat Sf. Fecioare. La venirea maurilor din nordul Africii, a fost transformat în moschee.

După cucerirea normandă, s-a luat decizia de a se construi o basilică monumentală. Catedrala a fost construită după stilul romanic normand, fiind un edificiu masiv, de mari dimensiuni. În sec. 14-15, au fost construite în stil gotic turnurile de pe faţada vestică, precum şi palatul arhiepiscopal. În perioada Renaşterii, i-a fost adăugat portalul de pe latura de sud, operă a lui Antonello Gagini. Ultimele lucrări au fost realizate la sfârşitul sec. 18 şi începutul sec. 19 (1781-1801), când a fost ridicată cupola, iar interiorul a fost refăcut în stil neoclasic, distrugându-se toate elementele decorative precedente (inclusiv mozaicuri bizantine, precum şi sculpturi şi fresce gotice şi renascentiste).

Faţada sudică.

Faţada estică.

Intrarea de pe latura de nord.

Faţada nordică.

Faţada vestică.

Portalul lui Gagini.

Rămăşiţă a construcţiei de sec. 7-8.

Accesul în catedrală este liber. Totuşi, trebuie plătită o taxă de 6 euro pentru tezaur, criptă şi capela cu mormintele regale. Tezaurul este sărăcuţ. Singurul lucru, care merită văzut aici, este coroana Constanţei de Aragon, regină a Siciliei şi împărăteasă germană (1220).

Cripta catedralei conţine un număr mare de sarcofage romane, reutilizate de diverşi granguri bisericeşti sau aristocratici din evul mediu.

Frederic de Antiohia (1309).

Arhiepiscopul Bartolomeu de Antiohia (1311).

Cardinalul Pietro Tagliavia (1558).

Cardinalul Niccolo Tedeschi (1445).

Capela regală conţine mormintele unora dintre regii Siciliei.

Sarcofagul de porfir al lui Frederic II Hohenstaufen, rege al Siciliei şi împărat german (sec. 13).

Henric VI, rege al Siciliei şi împărat german (sec. 12).

Constanţa de Aragon.

Roger II, primul rege normand al Siciliei (sec. 12).

Wilhelm I "cel Rău", al doilea rege normand al Siciliei.