cautatorul: Palermo (VII)

Palazzo dei Normanni (Palatul Normanzilor), a.k.a. Palatul Regal este situat în punctul cel mai înalt al oraşului, deasupra vestigiilor cetăţii cartagineze. Se crede că prima construcţie aparţine emirilor arabi de Palermo, datând din sec. 9. În 1072, normanzii au cucerit Sicilia şi şi-au stabilit capitala în aici. Regii normanzi au refăcut şi au extins clădirea în stil romanic. Palatul a rămas sediul puterii şi sub urmaşii regilor normanzi, respectiv sub împăraţii germani din dinastia de Suabia. Ulterior, sub Carol de Anjou şi în timpul dinastiei aragoneze, sediul puterii a fost mutat în alte locaţii. Abia în a doua jumătate a sec. 16, când Sicilia devine provincie spaniolă, viceregii numiţi de la Madrid au readus centrul administrativ şi politic al insulei în Palazzo dei Normanni. În această perioadă, clădirea a fost extinsă cu o nouă aripă, construită în stilurile Renaşterii şi, mai târziu, al Barocului. Din 1947, aici îşi are sediul Parlamentul Siciliei.
Complexul muzeal are patru componente: capela, tezaurul, apartamentele regale (aici lucrează parlamentul, deci, în timpul sesiunilor parlamentare, nu se vizitează decât în weekend) şi zidurile oraşului cartaginez de sub Palatul Regal. Biletul integral costă 12,50 euro.

Aripa normandă.

Aripa construită în sec. 16-17.

Scara monumentală.

Curtea interioară.

Apartamentele regale formează "etajul parlamentar". Sunt o suită de săli, în special în partea barocă a clădirii.

Sala de consiliu. Pe pereţi sunt portretele viceregilor Siciliei.

Sala galbenă.

Sala verde.

Sala lui Hercule.

Inscripţie în latină, greacă şi arabă despre orologiul construit în 1142 din ordinul şi cu banii regelui Roger II.

Sala lui Roger II - prima jumătate a sec. 12. Este decorată cu mozaicuri realizate de meşteri bizantini, dar în stil sasanid (persan), reprezentând scene de vânătoare.

Tezaurul conţine o serie de obiecte (în general dedicate cultului) din metale preţioase şi fildeş, decorate cu nestemate; deasemenea, se găsesc aici unele documente vechi.

Document din anul 1080.

Document prin care împăratul Frederic II confirmă privilegiile Capelei Palatine, ian. 1225.

Zidurile punice au fost descoperite în urma unor săpături arheologice în subsolurile palatului.

Capela Palatină este, însă, partea care merită cu adevărat vizitată şi care face toţi banii. A fost ridicată între 1132-1140 de regele Roger II. Lăcaşul este în stil bizantin târziu şi are trei nave. Este închinată Sf. Petru şi Pavel. Mozaicurile care decorează capela sunt considerate a fi cele mai frumoase dintre cele păstrate până în prezent. Cele ce decorează transeptul şi naosul datează din anii imediat următori ridicării capelei şi sunt opera unor artizani bizantini. Celelalte au fost realizate, aproximativ între 1160-1170, de ceva meşteri locali, fiind de o calitate inferioară primelor. Capela Palatină este unul dintre cele mai desăvârşite exemple ale combinaţiei de arhitectură şi artă normandă, greacă-bizantină şi arabă.

Intrarea în capelă.

Tavanul este împodobit cu casetoane de lemn lucrate de meşteri mauri. Casetoanele conţin inscripţii arabe cu urări de viaţă lungă şi fericită (şi altele asemenea).

Catedrala din Palermo a fost ridicată, începând cu anul 1185, de către Walter Ophamil, arhiepiscop al oraşului şi ministru al regelui normand Wilhelm II.

Încă din sec. 4, aici existase o basilică romană, înălţată pe locul, unde, în mod obişnuit, erau martirizaţi credincioşii creştin în sec. 2-4. Această basilică a fost distrusă de vandali în sec. 6. În anul 604, papa Grigore I a edificat un nou lăcaş, dedicat Sf. Fecioare. La venirea maurilor din nordul Africii, a fost transformat în moschee.

După cucerirea normandă, s-a luat decizia de a se construi o basilică monumentală. Catedrala a fost construită după stilul romanic normand, fiind un edificiu masiv, de mari dimensiuni. În sec. 14-15, au fost construite în stil gotic turnurile de pe faţada vestică, precum şi palatul arhiepiscopal. În perioada Renaşterii, i-a fost adăugat portalul de pe latura de sud, operă a lui Antonello Gagini. Ultimele lucrări au fost realizate la sfârşitul sec. 18 şi începutul sec. 19 (1781-1801), când a fost ridicată cupola, iar interiorul a fost refăcut în stil neoclasic, distrugându-se toate elementele decorative precedente (inclusiv mozaicuri bizantine, precum şi sculpturi şi fresce gotice şi renascentiste).

Faţada sudică.

Faţada estică.

Intrarea de pe latura de nord.

Faţada nordică.

Faţada vestică.

Portalul lui Gagini.

Rămăşiţă a construcţiei de sec. 7-8.

Accesul în catedrală este liber. Totuşi, trebuie plătită o taxă de 6 euro pentru tezaur, criptă şi capela cu mormintele regale. Tezaurul este sărăcuţ. Singurul lucru, care merită văzut aici, este coroana Constanţei de Aragon, regină a Siciliei şi împărăteasă germană (1220).