Este capitala Slovaciei şi este situată în partea de vest a ţării, la confluenţa Dunării cu râul Morava, aproape lipită de graniţele cu Ungaria şi Austria.
Numele oraşului este modern, fiind adoptat în 1919. Până atunci se folosea în general numele german Pressburg (căci germanii au reînfiinţat localitatea în sec. 9) sau cel maghiar de Pozsony. În cronicile române apare ca Pojon.
Prima aşezare aici a fost fondată de tribul celtic al boilor, cândva pe la sfârşitul sec. 3 î.Hr. Prin sec. 1 d.Hr., romanii reuşesc să fixeze limesul pe întreaga linie a Dunării şi construiesc un castru, care devine centrul unei locuiri civile, numită Gerulata, nu prea importantă. În sec. 5 hunii îi evacuează forţat pe urmaşii lupoaicei, dar imperiul lor se destramă în doar câteva zeci de ani, după moartea lui Attila. Slavii sunt cei care profită de haos şi de lipsa de autoritate şi se instalează în zonă. Niţel mai târziu sosesc şi avarii, călăreţi nomazi de origine turcică din Asia Centrală. Aceştia din urmă crează un întins imperiu, în care îi includ şi pe slavi. Pe cât se pare, avarii nu-i prea aveau la inimă pe slavi, ori, pur şi simplu, îi tratau prost pe toţi supuşii lor. Urmarea a fost o puternică revoltă slavă şi (profitând de faptul că avarii erau implicaţi în unul din interminabilele lor războaie cu bizantinii şi nu puteau interveni) crearea unui stat independent condus de Samo. Care, zice o sursă contemporană ar fi fost în realitate un negustor franc.
În sec. 9, din statul lui Samo se dezvoltă un principat vasal Imperiului franc. Formaţiunea are o viaţă scurtă, fiind apoi absorbită în Regatul Moraviei Mari. În componenţa căruia rămâne până la începutul sec. 10, când o nouă forţă începe să se impună în regiunea Dunării Mijlocii - Principatul (din sec. 11 regatul) maghiar.
Prima menţiune efectivă a unei aşezări situată în furca Dunării cu Morava apare într-o sursă medievală ce descrie o bătălie din anul 907, care s-ar fi dat în vecinătate. În 896, când ungurii s-au aşezat în Pannonia, locaţia nu era, cum le place unora din ei să spună, terra deserta. Din contră, era nu numai populată, dar făcea parte şi din Regatul Franciei de Est (viitoarea Germanie), mai exact din ducatul Bavariei. Când bavarezii s-au convins că nou veniţii nu au de gând să meargă mai departe, au strâns o oaste şi au purces să le dea o lecţie. Din păcate pentru sănătatea lor, au arătat multă aroganţă faţă de nişte "mâncători de carne de sub şa" şi au serbat în avans victoria. Ungurii, pe de altă parte, le-au demonstrat de ce nu e bine să lupţi în câmp deschis cu o oaste de pedestraşi împotriva unor arcaşi călări. Şi au făcut-o atât de bine, încât mai puţin de un sfert din armata francilor de est a "promovat" şi şi-a mai văzut casele.
În tot cazul, cam de acum Pressburg face parte din sfera teritorială maghiară. Ocupând o locaţie excelentă din punct de vedere strategic şi economic, a devenit repede un oraş important şi înstărit, blagoslovit de regii Ungariei cu tot felul de privilegii, dar şi cu ziduri trainice şi un mega castel pe colina ce îl domină. Căci prosperitatea şi importanţa strategică au atras, în mai multe rânduri, atenţia unor oaspeţi nedoriţi - diverşii conducători ai statului morav, ori împăraţii germani. Hunii au asediat şi ei castelul Bratislavei în 1241, fără succes. Între sec. 11-15, oraşul a fost asediat de peste 30 de ori şi a fost cucerit de vreo 6-7 ori, cu tot alaiul de distrugeri aferent. Pe termen lung, Bratislava a rămas parte a Regatului maghiar. Din sec. 13 aici sunt colonizaţi germani, care sosesc în număr tot mai mare. Ei au format majoritatea populaţiei până în perioada interbelică.
După victoria otomană la Mohacs în 1526 şi transformarea unei părţi a Ungariei în paşalâc, provinciile din nordul şi vestul Regatului maghiar sunt ocupate de Austria - împăraţii habsburgi sunt încoronaţi aici ca regi ai Ungariei, chit că niciun alt stat european nu le recunoştea această calitate. Capitala "Ungariei regale" a fost stabilită la Bratislava. Şi tot aici a fost adăpostită celebra coroană a Sfântului Ştefan, pe care turcaleţii nu au reuşit să pună gheara. Turcii au asediat şi ei oraşul de mai multe ori, dar fără reuşită.
Secolul 18 a fost o perioadă de linişte şi prosperitate. Oraşul a devenit un important centru meşteşugăresc, bancar şi de negoţ. Populaţia s-a triplat, ajungând la peste 30.000 de cetăţeni, şi, întrucât victoriile armatei imperiale au împins graniţa cu turcii până la Belgrad, zidurile înconjurătoare au fost în mare parte demolate, pentru extinderea zonei locuite. Cea mai mare dezvoltare Bratislava o cunoaşte în timpul împărătesei Maria Tereza. În 1764 aici apare şi primul ziar din Ungaria, scris, evident, în limba germană - Pressburger Zeitung.
Din 1783 capitala provinciei Ungaria este mutată la Budapesta, deşi împăraţii habsburgi vor continua să se încoroneze regi maghiari la Pojon şi tot aici activează Dieta (parlamentul) până în 1848. Pe cale de consecinţă, mare parte din nobilime şi cu ei o bună parte a oamenilor de afaceri se mută în noua capitală. Pentru Bratislava începe o perioadă de declin, atât economic, cât şi demografic. Asediul (însoţit de bombardament de artilerie) şi ocupaţia trupelor napoleoniene din 1809 nu au fost de natură să îmbunătăţească situaţia. Pe lângă jefuirea şi maltratarea populaţiei civile, frâncii au reuşit să dea foc "accidental" castelului, care nu a mai fost restaurat decât în anii '50 ai sec. 20.
În 1918, la sfârşitul Primul Război Mondial, Austro-Ungaria s-a destrămat şi un stat naţional al slavilor vestici - Cehoslovacia a fost întemeiat. Pressburg era majoritar locuit de germani şi maghiari, iar ei nu vroiau să facă parte din noul stat. Nici între ei nu se înţelegeau, preferând, după caz, Austria sau Ungaria. Până una alta, s-au declarat "oraş liber" - un fel de oraş stat. Liderii cehi au avut alte idei, iar legiunea cehă a reuşit să le impună. Noul regim a rebotezat oraşul drept Bratislava şi a decis că va fi sediul administrativ al provinciei slovace.
În 1939 Germania nazistă a ocupat Cehia, iar Ungaria a anexat sudul Slovaciei. Interesant este că Hitler, deşi a sprijinit pretenţiile teritoriale maghiare, nu a fost de acord şi cu încorporarea Bratislavei, oricât de capitală regală a fost ea cândva. În schimb a devenit centrul politic al Republicii Slovace, un stat marionetă, aflat sub controlul total al Berlinului. În 1941, Slovacia s-a alăturat atacului german împotiva URSS. Teribilismul i-a ieşit pe nas în primăvara lui 1945, când trupele române şi sovietice au cucerit Bratislava, lăsând jumătate din oraş în ruine.
În epoca postbelică, Cehoslovacia a fost refăcută, iar Bratislava a redevenit centrul jumătăţii slovace. În perioada comunistă Slovacia decade la statutul de membru junior al Federaţiei Cehoslovace. Majoritatea funcţiilor de stat de la toate nivelurile erau ocupate de cehi, care nu uitaseră trădarea din 1939. Rareori, de exemplu, au existat concomitent mai mult de doi miniştri slovaci în guvernul federal. Acest fapt a creat o stare de nemulţumire latentă între slovaci, care a explodat după 1989. În ciuda promisiunilor de respectare a egalităţii de reprezentare venite de la Praga, parlamentul slovac a votat, la 17 iulie 1992, Declaraţia de independenţă.
Azi Bratislava este un oraş cu vreo 450.000 de locuitori şi, împreună cu zona metroplitană, se clasează a treia în clasamentul celor mai bogate regiuni ale UE, după Hamburg şi Luxemburg (oraşul, nu ţara).
Rămăşiţe ale zidului medieval.
Castelul Bratislavei este situat pe o mică colină (85 metri) ce domină oraşul. A fost construit în sec. 10 şi distrus şi reconstruit de mai multe ori. În sec. 15 a fost transformat conform arhitecturii militare gotice. În 1562 este refăcut în stil renascentist, iar în 1649 în stil baroc. Afectat de incendiul stârnit de trupeţii halitori de brânză stricată în 1811, a fost lăsat în paragină până după al Doilea Război Mondial. Azi adăposteşte un muzeu şi ceva birouri ale Consiliului Naţional Slovac.
Biserica franciscană este cel mai vechi lăcaş de cult din oraş. A fost consacrată în 1297 în prezenţa regelui Ungariei Andrei III. De-a lungul timpului a fost afectată de mai multe ori de incendii şi invazii, trebuind să fie refăcută. Ultima oară a fost reconstruită în sec. 18 în stil rococo.
Biserica ursulinelor a fost construită în sec. 17 ca parohie a protestanţilor slovaci din oraş. După sfârşitul Războiului de 30 de ani, pe fondul Contrareformei catolice, biserica a fost confiscată şi transformată în mânăstire de călugăriţe ursuline.
Biserica capucinilor a fost construită în sec. 18 în stil baroc şi poartă hramul Sf. Ştefan (în sesnsul de primul rege al Ungariei, nu apostolul). În faţa bisericii se găsesşte o coloană dedicată Fecioarei, ridicată în 1723.
