joi, 25 noiembrie 2021

O tură prin Atena (IV)

Piața Monastiraki este una din zonele cele mai pitorești ale Atenei. În plus, străduțele din jur sunt înțesate de localuri și de buticuri și alte tipuri de mici magazine cu haine, cosmetice, suveniruri, etc., toate oferind diferite reduceri. Piața atrage și datorită faptului că aici se găsesc unele din monumentele istorice ale orașului.


Biserica Pantanassa a fost ridicată în secolul 10, ca centru al unei mânăstiri (azi dispărută). Motiv pentru care piața și districtul din jur poartă numele actual.

Moscheea Tzistaraki a fost construită în 1759 de guvernatorul otoman Mustafa Aga Tzistaraki. După crearea statului grec independent, lăcașul a fost deconsacrat și transformat în muzeu. Este unul din puținele monumente de arhitectură otomană care au supraviețuit în Atena.

Biblioteca lui Hadrian a fost edificată de împăratul roman omonim pe latura de nord a Acropolei - azi se găsește într-o margine a Pieței Monastiraki. Era una din cele mai mari din provinciile balcanice. Biblioteca a fost parțial distrusă de heruli în anul 267, dar a fost restaurată ulterior. În perioada bizantină a fost dezafectată, apoi transformată în biserică. Sub stăpânirea turcească o parte din clădire a fost demolată și materialele reutilizate în alte construcții.










Catedrala mitropolitană a fost construită între 1842-1862 și are hramul Buna Vestire. Constructorii au folosit marmură și piatră provenită de la 72 de biserici vechi, care au fost demolate pentru a face loc proiectelor edilitare.




Lângă catedrală se găsește o mică biserică bizantină dedicată azi Sf. Elefterie. Sunt mai multe teorii asupra perioadei când a fost înălțată, dar se pare că secolul 15 este cel mai apropiat de realitate. Atunci biserica purta hramul Sfintei Fecioare. I se zicea și mica mitropolie pentru că se găsea în apropierea reședinței mitropolitului Atenei (deși nu și al mitropoliei, care, până la impunerea stăpânirii otomane, era în biserica din Parthenon).






sâmbătă, 20 noiembrie 2021

O tură prin Atena (III)

Agora era un spațiu deschis organizat în inima cetăților-stat grecești. Agora ateniană este cel mai cunoscut și mai bine păstrat exemplu de astfel de piață. Se întindea la poalele Acropolei și avea atât rol comercial și financiar, dar și religios, politic, administrativ, cultural și judecătoresc. Era locul în care se întruneau cetățenii pentru a vota legile și a alege magistrații. În agora au fost construite de-a lungul secolelor numeroase edificii cu scopuri diverse. Multe din ele s-au datorat bunăvoinței unor donatori bogați. Marea lor majoritate s-au păstrat doar ca ruine.

Agora a fost jefuită și distrusă de mai multe ori - de perși în 480 î.Hr., de romanii lui Sulla în 88 î.Hr. și de heruli în sec. 3 d.Hr. De fiecare dată edificiile au fost reparate (ori altele noi construite) și activitățile reluate. În 580 are loc o nouă invazie, din partea slavilor. După acest episod agora a fost practic abandonată. Abia în sec. 10 începe o nouă etapă de dezvoltare a orașului, iar zona fostei piețe publice cunoaște o nouă perioadă edilitară. În general au fost construite mici locuințe, ateliere, magazine și biserici peste ruinele monumentelor antice și reutilizând părți din acestea.

În a doua jumătate a sec. 19 au avut loc unele cercetări arheologice limitate, câtă vreme aria ocupată de vechea agoră era locuită. Lucrurile s-au schimbat după ce, în 1884, un puternic incendiu a distrus mare parte a clădirilor de aici. Totuși cercetări cu adevărat serioase au demarat începând cu anul 1931, când  săpături arheologice au fost efectuate de Școala Americană de Studii Clasice din Atena, săpături care continuă și azi. Biletul de intrare costă 10 euro.

Agora văzută de pe Acropolă.

Areopagul este o stâncă situată oarecum între Acropolă și Agora. Numele s-ar traduce prin Dealul lui Ares (zeul războiului). Pe acest deal se întrunea instituția cu același nume - inițial un fel de Sfat al bătrânilor, din perioada clasică un tribunal criminal.






Altarul lui Zeus Agoraios (Zeus din Agora) a fost ridicat în sec. 4 î.Hr.


Odeonul lui Agrippa a fost ridicat de generalul și omul politic roman Marcus Agrippa, unul dintre apropiații lui Augustus în sec. 1 î.Hr. Odeonul este un auditoriu, o sală dedicată reprezentațiilor muzicale și poetice.


Stoa lui Attalos a fost o amplă clădire publică ridicată în sec. 2 î.Hr. de regele Attalos II al Pergamului (un regat elenistic din vestul Turciei actuale). Deoarece a fost unul dintre edificiile mai puțin ruinate, cu destul de multe elemente arhitecturale păstrate, a putut fi reconstruită în anii '50 pentru a adăposti un muzeu.



Templul lui Hefaistos este monumentul cel mai bine păstrat din Agora. Hefaistos era zeul meșteșugarilor, în special al celor al căror meșteșug utiliza focul (fierari, olari). Templul a fost construit în sec. 5 î.Hr., la inițiativa lui Pericle. Sanctuarul a fost închis în sec. 5 d.Hr., pe fondul persecuțiilor antipăgâne declanșate de împărații bizantini. În sec. 7 a fost transformat în biserică, funcție pe care și-a păstrat-o până în anul 1834.





Dintre construcțiile din epoca medieval - bizantină a supraviețuit Biserica Sfinții Apostoli. Aceasta a fost ridicată în apropiere de Stoa lui Attalos, către anul 1000, peste ruinele unui templu antic. De-a lungul timpului a suferit mai multe reparații și modificări. A fost restaurată în anii '50. }n interior s-au păstrat câteva fresce din sec. 17. În plus, sunt expuse fresce din alte biserici ateniene de epocă bizantină, care nu mai există.
















Dacă ai timp și chef de așa ceva, plaja nu-i foarte departe.



Dealul Muzelor și Monumentul lui Philopappos. Gaius Iulius Antiochus Epiphanes Philopappos a fost un prinț din Regatul Commagene (un regat elenistic din Anatolia - Turcia de azi). Zisul prinț a murit în 116 d.Hr., iar sora sa și cetățenii Atenei i-au ridicat un monument funerar special.


Dealul Lycabettus este una din colinele ce decorează peisajul citadin atenian. Cu cei 277 de metri ai săi este cel mai înalt deal din cadrul orașului. Se crede că numele îi vine de la lupii ce îți aveau hogeacul aici în vechime (lycos în greacă). În vârful dealului sunt o capelă ridicată în sec. 19, un restaurant și un teatru. Dealul este o destinație turistică majoră, de aici având vedere asupra întregii Atene.



Stadionul Panathenaic a fost construit în anul 330 î.Hr. pentru a organiza aici Jocurile Panathenaice (întreceri organizate de Atena la fiecare 4 ani în onoarea zeiței omonime). Stadionul a fost reconstruit în 144 d.Hr. de Herodes Atticus - un atenian foarte bogat și influent, în același timp și senator roman. La vremea respectivă, stadionul avea o capacitate de 50.000 de locuri. Odată cu impunerea creștinismului, stadionul a fost abandonat și lăsat să cadă în ruină și să fie parțial umplut cu pământ și resturi. În sec. 19 a fost excavat și restaurat. Aici s-a ținut, în 1896, prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. Și, de asemenea, aici au avut loc întreceri din cadrul Jocurilor Olimpice din 2004, găzduite tot de Atena. Pe acest stadion are loc ceremonia înmânării torței către națiunea gazdă pentru fiecare Olimpiadă. Este singurul stadion din lume construit integral din marmură.