Capri (III)

Vila San Michele a fost construită la sfârșitul sec. 19 de Axel Munthe, un doctor suedez, care s-a îndrăgostit de Capri și și-a petrecut o bună parte din viață aici. Complexul este ridicat după planurile proprii și conține numeroase piese de artă romană descoperite în insulă chiar de el, ori dăruite de localnici. De altfel, Munthe a găsit rămășițele unei villa romane chiar pe proprietatea sa. Numele construcției vine de la o veche capelă, ridicată în evul mediu și dedicată Sf. Mihai, ce se găsea în apropiere. Doctorul a scris o carte autobiografică numită Cartea de la San Michele. Biletul de intrare costa astă iarnă 10 euro; cam scump în opinia mea.

Bucățile de marmură multicoloră, din care este realizată podeaua, provin de la villa romană pomenită mai sus. La fel și alte elemente ornamentale, precum și unele coloane (sau părți de coloane) din casă și grădină.

Cel mai cunoscut obiect expus în vilă este un sfinx egiptean din perioada lui Ramses II - sec. 13 î.Hr. Munthe pretinde că l-a descoperit pe insulă, dar mulți arheologi de azi consideră că e mai probabil să provină din Italia continentală.

Din Anacapri poți urca pe Monte Solaro. Cu o altitudine de 589 de metri, este cea mai înaltă colină de pe insulă. Din nou, se poate urca pe potecă (cam vreo oră de urcuș) sau cu telescaunul. Pe cablu e cam scumpuț: 9 euro segmentul, ori 12 euro dus-întors. Indiferent de metodă, merită efortul (fizic, ori pecuniar). De aici ai o splendidă panoramă asupra întregii insule.

Panoramă asupra părții estice a insulei și a satului Capri. În plan îndepărtat Peninsula Sorento și Coasta Amalfitană.

Cele trei stânci izolate din sudul insulei se numesc Faraglioni (de fapt este și o a patra, dar, fiind mai plată și nespectaculoasă, este trecută cu vederea). Pe una din ele trăiește o specie de șopârlă - șopârla albastră, unică în lume.

Capri (II)

Anacapri este una din cele două așezări din insulă. A fost întemeiată pe platoul din jumătatea vestică, care este mai ridicată decât partea estică. Prefixul „ana” în greaca veche înseamnă „de sus”. Are spre 7000 de locuitori, adică mai mult decât colega răsăriteană - Capri. Întrucât este ceva mai depărtată de port, mulți din turiștii de o zi nu calcă pe aici. Nucleul medieval al satului este destul de restrâns, însă în ultimele 5 decenii numeroase construcții au fost ridicate în jurul acestuia, multe fiind vile de vacanță ale unor italieni (și nu numai) de pe continent.

Casa Roșie a fost construită către finele secolului 19 de un colonel american. Azi este muzeu, adăpostind piese arheologice descoperite pe insulă, alte artefacte istorice și picturi cu peisaje locale.

Biserica Sf. Mihail a fost construită între 1698-1719 de un important arhitect baroc napolitan. Inițial era centrul unei mânăstiri de călugărițe. Între 1806-1814, în perioada războaielor napoleoniene, insula a fost ocupată succesiv de englezi, apoi de francezi. Ambele tabere au folosit biserica și acareturile sale ca depozit, ori pentru alte marafeturi militare. Abia în 1817 a fost resfințită, după unele reparații. Azi este doar biserică parohială. Decorația religioasă interioară (frescele și altarul principal) este opera unor mari artiști ai curentului baroc din Napoli. Dar atracția principală o constituie podeaua realizată în 1760 din faianță pictată (scena reprezintă Paradisul terestru și păcatul original).

Cele două altare laterale au fost realizate din lemn de artizani locali, apoi pictate în așa fel, încât să dea impresia că sunt din marmură.

Din păcate, pe perioada iernii, podeaua este acoperită cu placaj (dacă tot nu prea sunt turiști), mai puțin mici suprafețe din jurul altarelor. Deci nu ne-am putut bucura ochii. Altfel, am fi văzut așa ceva...

Fotografie luată de pe net, bunînțeles.

Ca să fim bine înțeleși, acilișea este nițel 30 noiembrie. O să vedeți și din alte poze cum arată iarna prin zonele astea.

Sf. Sofia este biserica parohială principală. Este situată în piața centrală din Anacapri. A fost construită între 1596-1642, într-o primă fază. A fost mărită în 1698. În 1765 a fost construită o nouă fațadă, în stil baroc, iar în 1777 a fost ridicată clopotnița.