Anacapri este una din cele două așezări din insulă. A fost întemeiată pe platoul din jumătatea vestică, care este mai ridicată decât partea estică. Prefixul „ana” în greaca veche înseamnă „de sus”. Are spre 7000 de locuitori, adică mai mult decât colega răsăriteană - Capri. Întrucât este ceva mai depărtată de port, mulți din turiștii de o zi nu calcă pe aici. Nucleul medieval al satului este destul de restrâns, însă în ultimele 5 decenii numeroase construcții au fost ridicate în jurul acestuia, multe fiind vile de vacanță ale unor italieni (și nu numai) de pe continent.
Biserica Sf. Mihail a fost construită între 1698-1719 de un important arhitect baroc napolitan. Inițial era centrul unei mânăstiri de călugărițe. Între 1806-1814, în perioada războaielor napoleoniene, insula a fost ocupată succesiv de englezi, apoi de francezi. Ambele tabere au folosit biserica și acareturile sale ca depozit, ori pentru alte marafeturi militare. Abia în 1817 a fost resfințită, după unele reparații. Azi este doar biserică parohială. Decorația religioasă interioară (frescele și altarul principal) este opera unor mari artiști ai curentului baroc din Napoli. Dar atracția principală o constituie podeaua realizată în 1760 din faianță pictată (scena reprezintă Paradisul terestru și păcatul original).
Din păcate, pe perioada iernii, podeaua este acoperită cu placaj (dacă tot nu prea sunt turiști), mai puțin mici suprafețe din jurul altarelor. Deci nu ne-am putut bucura ochii. Altfel, am fi văzut așa ceva...
Sf. Sofia este biserica parohială principală. Este situată în piața centrală din Anacapri. A fost construită între 1596-1642, într-o primă fază. A fost mărită în 1698. În 1765 a fost construită o nouă fațadă, în stil baroc, iar în 1777 a fost ridicată clopotnița.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu