A fost construită în anul 1143 de Giorgios de Antiohia, amiral şi comandant al flotei regelui Roger II al Siciliei (de unde şi numele). La sfârşitul sec. 12, o mânăstire a călugăriţelor benedictine a fost ridicată în vecinătatea bisericii de către descendenta unei familii nobile palermitane, Eloisa Martorana. În prima jumătate a sec. 15, biserica a fost cedată mânăstirii, de unde şi celălalt nume. Călugăriţele au extins edificiul, între sec. 16-18. astfel încât La Martorana este astăzi una dintre cele mai fascinante lăcaşe de cult, o îmbinare între arhitectura şi arta greco-bizantină a sec. 12-13 şi cea a barocului. Aşadar, lângă splendide mozaicuri bizantine admirăm fresce de Guglielmo Borremans. Elemente de arhitectură musulmană nord-africană sunt, deasemenea, întâlnite.
În perioada interbelică, Mussolini a returnat biserica bisericii greco-ortodoxe din insulă (mânăstirea fusese desfiinţată în sec. 19), iar după război - care, din fericire, nu a atins-o - a trecut la cultul greco-catolic. Biletul de acces costă 2 euro.
La Martorana împarte esplanada cu o altă biserică veche - San Cataldo (în dreapta).
Partea din stânga este cea originală, vechea biserică; cea din dreapta - edificiul baroc. Se observă diferenţele. În dreapta de tot, San Cataldo.
Baroc şi bizantin. Mozaicul îl înfăţişează pe Roger II înveşmântat după modelul imperial bizantin (are încălţări roşii din purpură rezervate strict basileului) primind coroana de la Isus. Manifest politic al independenţei, câtă vreme se considera că regii normanzi ai Siciliei erau vasalii papei.
Coloană cu inscripţie arabă.
Biserica San Cataldo se găseşte, precum spuneam, chiar lângă La Martorana. Şi sunt nu numai vecine geografic, ci şi de generaţie. San Cataldo a fost ridicată pe la 1160, tot de un amiral. Este vorba de Majone di Bari, care a condus flota Sicilei sub regele Wilhelm I. A fost construită într-un stil ce combină arhitectura greco-bizantină şi cea arabă.
Cândva, în perioada sec. 13-14, biserica a fost cedată călugărilor benedictini din Monreale, cărora le-a aparţinut până în 1787. După aceea, clădirea a stat neutilizată o vreme, apoi a fost transformată în oficiu poştal. În 1882 a fost restaurată. Ca şi vecina sa a avut o parte barocă, adăugată în sec.17. Aceasta, însă a fost în cea mai mare parte distrusă de bombardamentele aeriene din 1943, iar, după război, s-a renunţat la refacerea ei, fiind demolată definitiv. Spre deosebire de La Martorana, San Cataldo nu este decorată la interior. Dacă a avut vreodată ceva mozaicuri bizantine, acestea nu au rezistat în timp. Intrarea este 2,5 euro.
Crucifixul este din sec. 15.
Chiesa del Gesu (Biserica iezuită) este cel mai important monument de arhitectură şi artă religioasă al barocului sicilian, punctul de maximă dezvoltare al acestui stil. Edificiul este împodobit cu o decoraţie luxuriantă. Este clar că nu s-a precupeţit niciun efort şi nicio cheltuială. Aproape că nu poţi pune degetul măcar pe un centimetru pătrat de zid, care să nu fi fost decorat cumva. Toate acestea dau un efect vizual copleşitor, dar, în ciuda splendorii, atâta decoraţie poate deveni şi obositoare pentru privitor.
Construcţia a început în 1590, fiind proiectat un edificiu cu o singură navă, tipic pentru bisericile iezuite. În secolul următor, însă, biserica a fost mărită ajungându-se la o clădire cu trei nave. Majoritatea basoreliefurilor din stuco şi marmură policromă au fost realizate la începutul anilor 1700.
La sfârşitul sec. 19, biserica a fost inclusă pe lista monumentelor naţionale. În al Doilea Război Mondial, o bombă americană a căzut fix peste cupolă şi, tipic pentru Palermo, basilica a fost lăsată în ruine câteva decenii. Poate ar fi şi fost demolată definitiv pentru afacerile imobiliare ale mafiei, dacă nu ar fi fost deja catalogată monument naţional. În cele din urmă, a fost restaurată cu multă grijă şi reconsacrată în anul 2009.
Accesul este o altă dovadă de cum se fac lucrurile în stil sicilian. Poţi intra fără să plăteşti cam până la o treime din biserică. Dacă vrei să mergi mai departe, 5 euro. Şi încă doi pentru a vizita muzeul. Care, conform celor afişate la intrare şi pe site-ul oficial cuprinde mai multe camere cu diferite exponate de sec. 17-18. Dar eu nu am văzut decât o singură cameră cu 5 piese mari şi late: o statuie în lemn şi 4 tapiserii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu