Palermo (IV)

San Francesco d'Assisi este o biserică situată în partea veche a oraşului (cartierul Khalsa - fosta zonă arabă). Construcţia - la origini biserica unei mânăstiri franciscane - a început în anul 1260, după stilul gotic, cu o navă principală şi două secundare - modelul cel mai utilizat în arhitectura religioasă gotică. În perioada următoare, lucrările au avansat doar niţel mai repede decât cele de la Autostrada Transilvania. Astfel încât, în sec. 15, încă se mai lucra la unele capele particulare, fapt dovedit de îmbinarea elementelor de construcţie gotice şi renascentiste. Decoraţia interioară, ca în multe alte biserici palermitane mai vechi de sec. 15, urmează stilurile gotic, renascentist, baroc clasic şi târziu - toate interpretate în cheie locală.
În 1823, biserica a fost avariată de un cutremur major, care a afectat toată partea nord-vestică a Siciliei. În anii următori a fost refăcută în stilul neoclasic, de mare fiţă pe atunci (şi nu este singurul caz de tâmpenie majoră a primei jumătăţi a sec. 19, când se considera goticul un stil barbar). Din fericire, în primii ani ai sec. 20, i s-a redat înfăţişarea originală. O nouă restaurare a fost necesară, după ce o bombă americană a lovit biserica în 1943.

Portalul intrării principale datează de la începutul anilor 1300.

Frescă de la jumătatea sec. 14.

Crucifix pictat pe lemn în sec. 15.

Cappella dell Sacro Cuore. Frescă de sec. 15. Sculptura aparţine lui Domenico Gagini - a doua jumătate a sec. 15.

Cappella Ecce Homo, sec. 17.

Frescă de sec. 13-14.

Madonna cu Pruncul de Francesco Laurana - sec. 15.

Monument funerar sculptat de Francesco Laurana în 1468.

Capela Sf. Gheorghe. Sculptură de Antonello Gagini - 1526.

În biserică există un ciclu de sculpturi realizate de Giacomo Serpotta (cel mai important artist palermitan al barocului târziu) în 1723, care reprezintă virtuţile călugărilor franciscani.

Modestia.

Blândeţea.

Umilinţa.

Credinţa.

Capela Imaculatei concepţii, sec. 17-18.

Celebrul baroc sicilian - sculpturi, intarsii cu marmură şi alte materiale de diferite culori, decoraţie luxuriantă, supra-abundentă (iertat fie-mi barbarismul).

Castelul Zisa a fost ridicat în sec. 12 de regii Siciliei, Wilhelm I (cel Rău) şi Wilhelm II (cel Bun) - fiul primului. Pe cât se pare, primul nu a fost chiar atât de rău, iar urmaşul nu a prea fost deloc bun - dimpotrivă, corupt şi incapabil, atât ca administrator, cât şi pe câmpul de luptă. Însă au fost "rău", respectiv "bun" cu marile familii nobiliare ale Siciliei, din rândul cărora au provenit şi cei mai importanţi cronicari ai vremii. Şi atunci, ca şi acum, trebuia să te ai bine cu mogulii din presă.

Castelul a fost ridicat de meseriaşi arabi, fapt ce se vede peste tot în stilul construcţiei şi al decoraţiilor. De altfel, şi numele de Zisa derivă din arăbescul al Aziz, care înseamnă "cel splendid". Edificiul a fost conceput ca o rezidenţă regală de vară, în afara oraşului (la vremea respectivă; acum face parte din Palermo), în centrul unui vast parc de vânătoare.

După dispariţia dinastiei normande, castelul este foarte rar locuit şi începe să decadă. În sec. 17 viceregele îl vinde uneia dintre marile familii nobiliare locale, care îl restaurează şi îi aduce ceva modificări. După al Doilea Război Mondial, a fost cumpărat de consiliul local, restaurat şi transformat în muzeu. Biletul de intrare costă 6 euro.

Decoraţiile alveolare sunt caracteristice arhitecturii maure.

Vase maure din bronz, sec. 12.

Fragment dintr-o piatră de mormânt (1148) cu inscripţia redată în 4 limbi: ebraică, latină, greacă şi arabă.

Partea cea mai frumoasă a castelului este sala principală de la parter, cu fântână, decoraţii arabe, mozaicuri de sec. 12-13 şi fesce de la începutul anilor 1600.

Biserica Santa Nimfa dei Crociferi a fost ridicată la începutul sec. 17. Este dedicată, aşa cum îi zice şi numele Sf. Nimfa, o creştină din Palermo, martirizată pe la începutul sec. 4. Lăcaşul a fost construit de congregaţia Părinţilor Cruciferi, un ordin călugăresc mai puţin cunoscut. Faţada a fost realizată între 1750-1760. Interiorul este bogat decorat în stil baroc. O parte din fresce sunt realizate de Gugliemo (Wilhelm) Borremans, un pictor flamand (născut la Anvers) din sec. 18.

Cupolă pictată trompe l'oeil.