Palermo (II)

Foarte puţin a mai rămas din vechiul sistem de fortificaţii al oraşului. Zidurile au fost dărâmate într-o veselie, pentru a face loc afacerilor imobiliare ale mafiei. O astfel de rămăşiţă este Porta Nuova. Se găseşte lângă palatul regal şi a fost cea mai importantă cale de acces în oraş dinspre uscat. A fost construită în 1583, pentru a sărbători o victorie a lui Carol Quintul (împărat habsburg, rege al Spaniei şi al Siciliei) asupra otomanilor. Din păcate, în 1667 praful de puşcă depozitat aici a explodat accidental şi a distrus-o. A fost reconstruită în 1669, păstrându-se doar parţial aspectul iniţial.

Porta Carini este o altă bucată rămasă în picioare. Este cea mai veche poartă a oraşului păstrată până în prezent. Nu se ştie exact când a fost edificată, în 1310 fiind menţionată prima dată. A fost refăcută pe la sfârşitul sec. 18 în forma, pe care o vedem astăzi.

Piaţa Quattro Canti a fost construită, între 1608-1620, în stil baroc, pentru a marca centrul de atunci al oraşului şi cele patru cartiere în care era împărţit. Fiecare clădire reprezintă unul din cartiere cu al său sfânt patron şi statuia unui rege din perioada de aur a Spaniei - sec. 16-17 (respectiv, Carol Quintul, Filip II, Filip al III, Filip IV).

La doi paşi de Ouattro Canti se găseşte Piazza Pretoria. În 1573, Senatul din Palermo a cumpărat o fântână monumentală realizată de sculptorul florentin Francesco Camilliani. Pentru montarea fântânii, au fost demolate câteva clădiri şi s-a construit o piaţă numită Pretoria pentru că pe o latură se găseşte Palazzo Pretorio, sediul senatului, la vremea respectivă; acum este sediul consiliului local.

În plan îndepărtat este biserica Santa Caterina, o bijuterie a barocului sicilian. Din păcate, închisă pentru renovare.

Santa Cita este o altă biserică închisă, tot pentru renovare. Sunt multe de genul ăsta prin Palermo. În fine. Cea de faţă a fost construită în sec. 14 şi reconstruită în sec. 15.

Tot închisă este şi San Giorgio dei Genovesi. A fost ridicată între 1575-1596, în zona portului, la mică distanţă de zidurile oraşului (care, evident, nu mai există în locul respectiv), lângă Poarta San Giorgio (care nu mai există nici ea). A fost lăcaşul de cult al coloniei negustorilor şi bancherilor genovezi din Palermo, de unde şi numele. În ciuda perioadei, în care a fost înălţată biserica, stilul arhitectonic folosit face trimitere către tradiţiile greco-normande din sec. 12-14.

Grădina botanică a fost înfiinţată în 1779, în subordinea Academiei regale. Din 1786 a fost mutată în actuala locaţie, unde, o vreme, fiinţase unul din spaţiile de detenţie ale inchiziţiei. În prezent, grădina botanică aparţine de Departamentul de Botanică al Universităţii din Palermo. Biletul de intrare costă 5 euro, bani de care te poţi plimba printr-o grădină niţel mai mare decât cea de la Bucureşti, nu prea bine pusă la punct şi fără prea mulţi vizitatori. Nici nu se compară cu Grădina Botanică de la Cluj.

Biserica Sant'Ignazio all'Olivella a fost ridicată între 1598-1622 în stilul baroc local, cupola fiind, însă, terminată abia în 1775. Este dedicată unui episcop din Asia Mică, Ignaţiu de Antiohia, martirizat la Roma în anul 107 (deci, iaca, în ciuda unor păreri opuse, lui bunelu' Traian nu-i plăceau în mod deosebit creştinii).

Biserica San Mamiliano a fost construită între 1428-1458 de un grup de călugări dominicani desprinşi din mânăstirea San Domenico din apropiere. Spre sfârşitul sec. 16 a fost refăcută şi lărgită.. Din păcate (şi din fericire) o bună parte a operelor de artă, care o împodobeau, au fost mutate, în perioada interbelică, în muzeul Abatellis. Din păcate pentru că nu le putem vedea în biserică (las', că Palazzo Abatellis este muzeul de artă din Palermo). Din fericire, pentru că biserica, fiind în apropiere de port, a fost lovită de o bombă americană. Azi e renovată, dar cam golaşă, cu unele excepţii notabile.

Operă a lui Antonello Gagini (începutul sec. 16), unul dintre cei mai mari sculptori sicilieni şi, pentru o vreme, colaborator al lui Michelangelo la Roma.

Capella del Rosario (sec. 17).

Cripta.

Biserica Sant'Agostino a fost ridicată în 1275, în timpul domniei lui Carol de Anjou. Motiv pentru care este unul dintre puţinele lăcaşe de cult din insulă, care urmează stilul gotic francez. Curtea interioară cu portic (cloaşterul) a fost construită pe la 1560 şi este probabil opera lui Vincenzo Gagini, sculptor şi arhitect sicilian, fiul celui pomenit mai sus.

Portalul intrării principale a fost adăugat în sec. 15.

Pe pereţi sunt lucrări în stucco (din ghips, adică) de Giacomo Serpotta, sculptor şi decorator sicilian din sec. 17-18, devenit unul dintre maeştrii genului.