Palermo (V)

Biserica Santa Maria degli Angeli a fost costruită, pe la începutul sec. 13, de călugării franciscani proaspăt sosiţi în Sicilia. Alături de biserică exista şi un fel de han pentru pelerini. I se mai spunea şi mânăstirea Gancia - derivare dintr-un termen grecesc, care înseamnă "loc izolat".
Între 1484-1489/90 a fost construită, cu îngăduinţa papei Inocenţiu VIII o nouă biserică pentru mânăstire. Ca şi predecesoarea ei, noul lăcaş venea la pachet cu un ospiciu pentru călători, bolnavi şi nevoiaşi.
Interiorul este decorat cu fresce ale unor valoroşi pictori locali din sec. 16-17, precum Antonino Grano, Filippo Tancredi, Vicenzo degli Azani şi Pietro Novelli.
Clopotul acestei biserici a dat semnalul revoltei împotriva dinastiei Bourbonilor din 1860, revoltă ce a culminat cu unificarea Siciliei la Regatul Italiei. În mod miraculos, deşi face parte din zona veche a oraşului, nicio bombă aliată nu a lovit edificiul.

Altarul principal - marmură policromă, sec. 17.

Palazzo Abatelis este unul dintre marile palate nobiliare din Palermo.  A fost construit în stilo gotic catalan, pe la începutul sec. 15, pentru Francesco Abatellis, administratorul porturilor din Regatul Siciliei. După moartea sa (pe cât se pare nu a avut urmaşi), palatul a trecut în proprietatea unei mânăstiri de călugăriţe. În perioada următoare clădirii i s-au adus unele modificări - construcţia unei capele, de exemplu.. În noaptea de 16/17 aprilie 1943, un raid aerian al perfidului Albion a dus la distrugerea unei întregi aripi a edificiului. După război, autorităţile publice au renovat palatul şi s-a decis ca acesta să fie transformat în muzeu. Mai exact, aici se găseşte acum Galeria Regională de Artă a Siciliei.

Biletul costă 8 euro şi nu este permisă fotografierea decât în exterior. Dar, cu puţin ajutor din partea personalului muzeului, mai preocupaţi de siestă decât de supraveghere, am reuşit să mai "scot" câteva poze. Ştiu că, în astfel de cazuri, încalc nişte regulamente, ceea ce nu-i chiar aşa de cuşer. Dar mă cam agasează această politică a unor muzee sau biserici. Dacă în alte locuri poţi fotografia (fără bliţ), înseamnă că nu contribui la deteriorarea operelor de artă expuse. Prin urmare ai de-a face ori cu prostie, ori cu rea-voinţa, ori cu lăcomie (de ce să faci tu poze, când poţi să cumperi de la stand?). Aşa că să mă dea în judecată.

Basorelief de sec. 9-10.

Fecioara cu Pruncul, anonim sicilian, sec. 15.

Piatră tombală, 1521.

Arhanghel, anonim sicilian, sec. 13.

Coborârea de pe cruce cu Sfinţii Petru şi Pavel, anonim sicilian, sec. 16.

Sfânta Treime şi Buna Vestire, pictor florentin, 1514.

Încoronarea Fecioarei, pictor sicilian, sec, 15.

Riccardo Quartararo, Sfinţii Petru şi Paul, 1494.

Triumful Morţii, frescă de mari dimensiuni (un perete, ce mai) considerată una dintre cele mai reprezentative lucrări ale goticul târziu italian, 1445/1446. Se consideră că artistul provenea din Spania sau sudul Franţei.

Madonna del latte, Antonello Gagini, sec. 15.

Madonna del latte, Domenico Gagini, sec. 15.

Poliptic, anonim sicilian, sec. 15.

Crucifix, Pietro Ruzzolone, începutul sec. 16.

Antonello da Messina (1430-1479) este cel mai mare pictor născut vreodată în Sicilia şi unul dintre cei mai mari artişti ai Renaşterii italiene. Cu toate acestea, Galeria Regională de Artă a Siciliei nu se poate lăuda cu prea multe lucrări ale lui. Sunt 3 fragmente dintr-un poliptic mai amplu, distrus în condiţii incerte, ca şi alte lucrări de artă de pe aici.

Sf. Augustin.

Sf. Girolamo.

Sf. Grigore cel Mare.

Şi mai este Bunavestire, probabil cea mai cunoscută lucrare a lui. Şi una dintre cele mai inovative, ieşind din tiparele epocii. Episodul vestirii Fecioarei de către arhanghelul Gabriel că îl va naşte pe Isus este, în mod normal, reprezentată cumva "la persoana a treia". Privitorul este un factor extern al unei scene în care arhanghelul stă în partea stângă a lucrării (de regulă îngenunchiat sau înclinându-se), cu un crin (simbolul purităţii) în mână, în timp ce Fecioara este în dreapta imaginii, de regulă la masa de lucru, cu o carte deschisă. Lucrarea de faţă este pictată "la persoana a doua", privitorul nu mai este un martor neutru, ci observă lucrurile din punctul de vedere al mesagerului.

Biserica San Giuseppe dei Teatini, situată lângă piaţa Quattro Canti este unul dintre cele mai impresionante exemple ale barocului sicilian. A fost construită la începutul sec. 17 pentru congregaţia călugărilor teatini. Interiorul este decorat cu sculpturi în stuc de Giuseppe Serpota şi cu fresce de Filippo Tancredi şi Guglielmo Borremans. Evident, nici această biserică nu a scăpat de bombardamentele aliate din 1943, dar a fost restaurată după război.

Baza cuoplei este decorată cu faianţă pictată pe fond albastru.