Bozzolo

Este un orășel (ceva mai mult decât un sat, cu nițel peste 4000 de locuitori) în nordul Italiei - provincia Mantova, regiunea Lombardia.

Așezarea apare menționată în documente încă din sec. 10. În anul 949 aici era un castrum (ceva fortificație) în jurul căruia erau răspândite 30 de case. Așezată într-o zonă propice agriculturii, mica locuire s-a dezvoltat, atingând prin sec. 12 statutul de târgușor. Din 1315, Bozzolo devine parte a teritoriilor stăpânite de familia ducală Gonzaga din Mantova. Mai exact ale unei ramuri secundare a familiei pentru care a fost creat un mic fief, numit pompos ducat, în jurul zisului orășel. În sec. 16 au fost ridicate ziduri impozante (din care se mai păstrează o bună parte), Tot în această perioadă, Bozzolo este reorganizat din punct de vedere urbanistic și înfrumusețat cu diferite edificii laice și religioase. Chiar au fost construite mici palate de către notabilitățile locale, semn că urbea prospera. 

Cel important ctitor a fost Vespasiano Gonzaga, deși acesta a locuit mai mult într-un orășel vecin - Sabbioneta - deasemenea un ducat al numitei ramuri cadete. În 1594 urmașul lui Vespasiano a obținut de la împăratul german Rudolf II, căruia îi era vasal, titlul de oraș pentru Bozzolo; iar pentru sine titlul de prinț. Așa că micul oraș (acum trecut binișor de 6000 de locuitori) a cunoscut o spectaculoasă avansare de la rangul de ducat la cel de principat. Chit că îl străbăteai călare de la o margine la alta în mai puțin de 2 ore.

La începutul sec. 18 ramura ducală de Bozzolo s-a stins, iar "principatul" a fost încorporat în ducatul Mantovei. La scurtă vreme, toate teritoriile deținute de familia Gonzaga au fost anexate de Imperiul Habsburgic. Astfel încât Bozzolo este și el trecut sub administrația imperială, care-i anulează atât înaltul statut, cât și autonomia. Din 1859 este alipit Regatului italian.

Azi este o mică așezare plictisită de provincie, ai cărei locuitori se ocupă în principal de agricultură și creșterea animalelor. Am dormit aici în condiții foarte bune (efectiv am închiriat o casă) și la un preț imbatabil. Dar ziua, fiind și foarte cald, nu puteam ține geamurile deschise din cauza mirosului de grajd. Doar noaptea, când se mai răcorea, mirosul se dilua, dar fără să dispară de tot. Iar la 6 dimineața te trezeau tractoarele vecinilor care se îndreptau către tarlale.
PS: Bozzolo înseamnă cocon.

Palazzo Forti - sec. 18.

Porta Mantova a fost construită în sec. 17 și refăcută în sec. 19. I se mai zice și Poarta San Martino.

Palazzo Casalini - sec. 18.

Palazzo del Comune (primăria) - sec. 17.

Biserica Sf. Petru a fost construită la sfârșitul sec. 18 și refăcută în prima jumătate a sec. 19. Este principala biserică a orașului, deși este construită oarecum într-o margine.

Biserica Sf. Treime a fost ridicată în prima jumătate a sec. 17 (aproximativ între 1617-1640) în stil baroc. Un secol mai târziu i-au fost aduse câteva modificări minore.

Biserica Sf. Francisc a fost construită între 1604-1606 de Giulio Cesare Gonzaga, primul principe de Bozzolo. Prințul dorea o capelă legată de palatul său (azi nu mai există), care să joace și rol de necropolă a familiei. Interiorul este decorat cu fresce în stil baroc realizate de pictori, mai puțin importanți (deh, după posibilitățile micului principat) precum Andrea Seghizzi și Gaspare Celio.