cautatorul: Poznan (I)

Este unul dintre cele mai vechi oraşele poloneze, fiind situat în partea de vest a Poloniei, pe râul Warta. Iniţial a fost locuită doar insula Tumski formată între două braţe ale Wartei. Ca aşezare pe insulă beneficia de o bună poziţionare strategică, atât din punct de vedere militar, cât şi strategic şi al negoţului (într-o ţară cu multe păduri şi mlaştini transportul fluvial era foarte important).
După unele teorii Poznan ar putea fi un vechi prenume local; posibil al unui întemeietor mitologic (gen Bucureşti). Totuşi, în poloneză poznan mai înseamnă şi un lucru cunoscut ori recunoscut. Deci, numele poate să însemne pur şi simplu "oraşul cunoscut" sau "acel oraş". Indiferent de caz, el este amintit sub acest nume într-o cronică scrisă pe la începutul anilor 1000 (chit că existenţa sa este ceva mai veche).
Aşezarea a început să se dezvolte în sec. 9, ca un avanpost al tribului slav al polacilor (din care derivă numele ţării şi al populaţiei şi care îşi are originea în substantivul comun "pole" - câmpie). Treptat, polacii au preluat controlul asupra celorlalte triburi slave de pe teritoriul actual al Poloniei (veletii, sorbii, mazovienii, etc.), iar pe la sfârşitul sec. 10 ducele Mieszko I întemeia primul stat polonez şi dinastia Piast. El îşi impune autoritatea asupra căpeteniilor celorlalte triburi şi, pentru a fi acceptat ca egal de ceilalţi lideri ai Europei, se converteşte la creştinism. Tot el construieşte la Poznan prima catedrală din Polonia. În ciuda acestui fapt, atât papa, cât şi împăratul german refuză să-i recunoască titulul de rege - abia fiul său îl va obţine. În tot cazul, oraşul a jucat rol de capitală pentru Mieszko I şi succesorii săi imediaţi.
Pe cât se pare, metodele de răspâdire a creştinismului utilizate de episcopii misionari veniţi din Sfântul Imperiu German nu aveau mare lucru în comun cu milostia creştină. Aşadar, în 1034, la moartea lui Mieszko II (nepotul primului), are loc o brutală reacţie păgână. Unii dintre ducii subordonaţi nu acceptaseră de bunăvoie nici supunerea faţă de Piaşti, nici creştinarea. Întreaga regiune este devastată de lupte, iar aşezarea este cucerită şi distrusă. Motiv pentru care, câţiva ani mai târziu, când Casimir I restaura liniştea în regat, capitala era mutată la Cracovia. Chiar şi aşa, Poznan a fost reconstruit şi a rămas un important centru comercial, administrativ şi religios.
În 1138 regele Boleslaw III a împărţit ţara între cei patru fii ai săi. Ce a urmat au fost aproape două secole de războaie interne atât între diverşii duci (titlul de rege nu a fost acordat niciunuia dintre ei), cât şi între duci şi vasalii lor mai zurbagii. Poznan a căzut la împărţeală în ducatul Poloniei Mari, condus de Mieszko III cel Bătrân. În sec. 13, în ciuda instabilităţii politice, Poznan cunoaşte o perioadă de creştere accelerată. Oraşul se extinde semnificativ pe malul stâng al râului şi este înconjurat de ziduri. În cele din urmă, în 1320, ducele de Cracovia, Wladislaw I a reuşit să-şi impună autoritatea peste întregul teritoriu şi s-a proclamat rege.
În noua realitate politică, Poznan îşi pierde importanţa politică şi, odată cu ea, semnificativa autonomie, fiind redus la rangul de centru administrativ al unui voievodat (cum se numesc provinciile în Polonia). Fiind situat la frontiera cu lumea civilizată, deci în afara ameninţării turceşti şi / sau tătare, băştinaşii se bucură de mai mult de trei secole de pace şi prosperitate. Asta, dacă nu punem la socoteală cele şase incendii majore şi frecventele epidemii. Chiar şi aşa, populaţia a crescut constant, pe la 1600 numărând cam 20.000 de locuitori.
Perioada de linişte pentru Polonia (y compris Poznan) a luat sfârşit la jumătatea sec. 17. În 1655 suedezii ocupă o mare parte a ţării. Aşezarea de pe Warta este, normal, arsă şi jefuită. Un an mai la vale, şvezii vând oraşul ducelui de Brandemburg. Trupele regale poloneze reuşesc să-l elibereze în 1657, după un asediu de două luni, care nu a contribuit cu nimic la înfrumuseţarea cetăţii. Juma' de veac mai încolo (1703), Poznan este ocupat din nou de suedezi. Care-l pierd în favoarea ducatului Saxoniei. De la care este cucerit de o armată a nobililor polonezi locali revoltaţi de noile taxe impuse de rege. Pe care îi pune cu botul pe labe o armată rusă. Cu alte cuvinte, în mai puţin de 20 de ani, poznanienii au reuşit să-şi treacă în palmares patru asedii. Pentru acea vreme, trebuie că Poznan a fost cel mai cucerit oraş din Europa. În mod cu totul ciudat faţă de cei dinaintea lor, faţă de moda epocii şi faţă de însăşi înclinaţia lor naturală, ruşii nu au ars şi nu au jefuit. Mai mult, în schimbul unei mite substanţiale (naiba ştie de unde mai aveau băştinaşii bani), nici măcar nu au intrat în oraş. Din păcate pentru burghezii locali, banii nu i-au putut feri de epidemia de ciumă inerentă oricărui asediu şi nici de incendiul din 1717, care a ras o treime din clădiri. Şi nici măcar asta nu a pus cireaşa pe colivă. După altă jumătate de secol, urbea era din nou prinsă în mijlocul unui devastator război civil, în care şi-au vârât coada Imperiul Ţarist şi Regatul Prusiei. La vremea aia, Polonia era deja un unchi bătrân şi bogat, care trebuia ajutat să moară mai repede, pentru a-l putea moşteni. Una peste alta, între 1758-1775, oraşul a fost ocupat şi administrat de ruşi, apoi de prusaci, de ruşi iarăşi, de ceva trupe poloneze răvrătite împotriva regelui, pentru a fi recucerit de ruşi, reocupat de prusaci şi, din nou, de ruşi. Nu sunt sigur să mai fie vreun oraş, oriunde în lume, cu aşa baftă la năvăliri. Şi mai mirat sunt că, după toate cele menţionate mai sus, se mai găseau oameni care să fie ocupaţi.
În 1778 oraşul revine sub controlul autorităţilor poloneze şi începe o perioadă de reconstrucţie. Acest control polonez nu va dura prea mult. În 1793 are loc a doua partiţie a Poloniei. Prima avusese loc în 1772, când Rusia şi Austria îşi tăiaseră nişte felii copioase din tortul polonez. Prusia s-a simţit lezată că n-a fost invitată la ospăţ, iar situaţia s-a rectificat 21 de ani mai târziu (o a treia împărţeală a avut loc în 1775, moment din care statul polonez încetează să mai existe până în 1918).
Vra să zică, din 1793, Poznan şi regiunea înconjurătoare au fost incluse Prusiei. Sub administraţie germană a fost continuată activitatea de dezvoltare şi modernizare. Zidurile medievale au fost demolate, pentru a face loc de extindere, s-au intensificat investiţiile în industrie şi comerţ, au fost întemeiate diferite instituţii de prestigiu (universitatea, opera, teatrul), populaţia a crescut destul de rapid. În general, o lungă perioadă de pace şi de bună administrare au condus la revenirea prosperităţii. Din punct de vedere politico-administrativ, Poznan era un ducat ce se bucura de o oarecare autonomie internă.
Pacea s-a dus pe copcă în epoca napoleoniană. Marea Armată a Micului Caporal a învins Prusia şi Rusia şi a creat un Ducat al Varşoviei, un fel de stat marionetă, numai bun pentru a-şi vinde imaginea de eliberator al populaţiei locale. Poznanienii au fost şi ei incluşi în noua entitate, fiind susţinători înverşunaţi ai frâncilor. Din păcate pentru ei, după numai câţiva ani, Napoleon câştiga la loteria londoneză un bilet numai dus către Atlanticul de Sud, iar prusacii reapăreau în peisaj. Şi încă cu poftă de răzbunare. Drept pedeapsă, ducatul Poznanului este redus la starea de provincie prusacă, pierzându-şi bruma de autonomie. Mai mult, populaţia poloneză a început să fie considerată ca aparţinând unei rase inferioare (şi trădătoare pe deasupra), cu care nu are rost să te porţi prea cu mănuşi. Noua administraţie germană s-a arătat arogantă şi, pe alocuri, brutală; tot acum a început şi o politică de germanizare (dar care nu a dat prea mare rezultat - în 1918 doar o treime din populaţie erau germani). Localnicii s-au revoltat în două rânduri (1846 şi 1848), dar au fost mai mult nişte revolte de operetă. Zaverile că au fost repede înăbuşite şi, probabil, mai mult i-au făcut pe nemţoi să râdă. Dovadă că nu au urmat represiuni, ba, mai mult, s-a continuat cu munca de dezvoltare a zonei.
În 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial, Polonia a fost reconstituită prin alipirea teritoriilor aflate până atunci, sub stăpânirea Germaniei, Austro-Ungariei şi Rusiei.
La 1 septembrie 1939 Hitler atacă Polonia şi declanşează al Doilea Război Mondial. Autorităţile naziste s-au purtat deosebit de criminal în Poznan. Mai întâi, toţi evreii au fost asasinaţi. Apoi, peste 100.000 de localnici polonezi au fost daţi afară (majoritatea deportaţi în diferite lagăre de muncă), iar în locul lor au fost colonizaţi germani din Ţările Baltice sau din Europa Centrală şi de Est. În ianuarie 1945 trupele sovietice au eliberat oraşul de sub ocupaţia nazistă - în proces fiind distrus cam 80-90% din Centrul Vechi (care a fost reconstruit fidel în anii '50-'70; dealtfel, cam toate oraşele poloneze s-au confruntat cu problema distrugerilor şi au ales soluţia reconstruirii părţilor istorice, mă întreb cum s-ar fi acţionat pe la noi).
Azi Poznan este unul dintre cele mai mari oraşe poloneze (al cincilea ca mărime) - cu 550.000 locuitori (peste un milion, dacă punem la socoteală şi zona metropolitană) şi a devenit un important centru cultural şi de afaceri.