Chicago (I)

Chicago este al treilea cel mai mare oraș din SUA, având o populație de aproape 3 milioane de locuitori (spre 9 milioane jumate cu tot cu zona metropolitană). Se găsește în partea de nord, în apropiere de frontiera cu Canada, pe malul sud-vestic al Lacului Michigan.

Sunt mai multe teorii asupra originii numelui, în general fiind acceptată o proveniență locală, amerindiană, după o specie de usturoi sălbatic, preluată și adaptată de francezi. De altfel, frâncii sunt cei care au explorat primii locurile respective. În 1679 un explorator francez, Robert de LaSalle a descris locul unde va fi cândva metropola, numindu-l Checagou.

Prima așezare stabilă a fost întemeiată în anii 1780 de un negustor francez de origine africană (în sensul de negru, dar născut în Haiti), Jean Baptiste Point du Sable. El este serbat azi drept întemeietorul orașului. După vreo 25 de ani armat SUA a construit aici un fort care să apere zona de unele dintre triburile locale, nu foarte încântate de stabilirea a tot mai mulți coloniști albi în zona Marilor Lacuri. Orașul Chicago este înființat oficial în 1833. La vremea respectivă era doar un centru de comerț cu indienii, având nu mai mult de 200 de locuitori. Dar peste 7 ani avea 6000, iar peste încă 5, 20.000. În 1835 este construit portul, anii următori o cale ferată, iar în 1848 un canal ce lega Marile Lacuri de fluviul Mississippi. Oportunitățile economice din zonă au atras numeroși coloniști, Chicago fiind timp de câteva decenii la rând orașul cu cea mai rapidă creștere din lume.

Marele incendiu din 1871 a ras mai bine de 8 kilometri pătrați din oraș, dar, lăsând la o parte cele 300 de victime, tot răul a fost spre bine. Cartierele arse cuprindeau în special case din lemn și străzi de pământ. A urmat o acțiune masivă de reconstrucție. Ocazie cu care a fost construit și primul zgârie-nori din lume, folosind, ca și azi, un schelet de grinzi din oțel (clădirea Home Insurance avea 12 etaje și 55 de metri; nu mai există a fost demolată în 1931). Chicago a crescut și prin înghițirea satelor și orășelelor învecinate - doar în 1889 alipind 5 din acestea. Majoritatea populației, care la începutul anilor 1900 depășea binișor jumătate de milion, era formată din emigranți europeni recenți (că, orice ar crede dobitocii din MAGA, toți americanii albi sunt emigranți europeni „coborâți dintr-o navă acum 500 de ani”).

La sfârșitul sec. 19 Chicago era principalul nod feroviar al țării, pe aici trecând toate marile magistrale ferate ce legau estul (Noua Anglie) de vest (California). Pentru că aveau probleme cu orarul și orele de-a lungul unei țări ca SUA, boșii feroviari din Chicago au dezvoltat și inițiat împărțirea Americii în fusuri orare bine definite.

Marea Criză Economică a lovit greu orașul, care avea o economie bazată aproape în totalitate pe industrie și transport. Aproape 50% din slujbele în domeniile respective au dispărut. Partidul Republican, care dominase scena politică locală nu a reușit să administreze bine criza, iar oamenii nu au uitat. Începând din 1931 toți primarii din Chicago au fost democrați.

Oțelăriile locale au devenit foarte importante în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, producând-se mai mult oțel aici decât în întreaga Anglie sau Germanie. Și tot legat de IIWW, la Universitatea din Chicago a fost obținută în 1942 prima reacție în lanț nucleară controlată din istorie - japonezii știu de ce. Din anii '80 industria siderurgică a intrat în declin, accentuat după anul 2000 din cauza importurilor ieftine din Mexic, China și India. Dar metropola s-a reinventat într-un hub financiar (al doilea cel mai important din Stat, după New York), științific și universitar (Chicago School of Economics - are 12 laureați Nobel, gen). Există încă și o industrie importantă (sunt peste 4 milioane de muncitori industriali în zona metropolitană). Ceva oțelării mai există, dar cele relevante centre de producție sunt acum în industria aerospațială, cea farmaceutică, a modei, alimentară (McDonald's își are sediul aici - mă rog, dacă poți numi ce vând ei alimente). De asemenea, este un centru cultural și turistic. Este și centru cinematografic. Multe filme se toarnă aici, iar Chicago deține dubiosul record de a fi orașul distrus în cele mai multe blockbustere din ultimii 20 de ani.

Arhitectura orașului e o combinație între clădiri noi, din oțel și sticlă, și clădiri ridicate în perioada interbelică, ori imediat postbelică.

Ca toate metropolele americane, Chicago are un sistem de transport public bine pus la punct. Noi asta am folosit tot timpul. Mașina a fost doar pentru distanțele lungi. Altfel, o lăsam la cazare și luam autobuzul și metroul. Căci, lăsând la o parte că e greu să găsești un loc de parcare, prețul te omoară.

The Art Institute of Chicago - al doilea cel mai mare muzeu de artă din US, după The Met din New York. Era închis, din păcate.

Există și multe parcuri. Aici e Grant Park și Millenium Park. Localnicii le tratează ca pe două parcuri separate, dar sunt de fapt parte din același spațiu verde de mari dimensiuni.

Fântâna Buckingham este una dintre cele mai mari din lume. A fost construită în 1927 și donată orașului de Kate S. Buckingham, moștenitoare a uneia dintre familiile bogate din oraș.

Pavilionul Jay Pritzker este o arenă de spectacole în aer liber.

Poarta Norilor este o sculptură de mari dimensiuni realizată între 2004-2006 de artistul britanic Anish Kapoor.