Catania (3)

 Teatrul roman din Catania a fost ridicat în sec. 2 d. Hr. A urmat modelul clasic greco-roman, fiind excavat într-un deal, pentru a rezulta aranjarea în amfiteatru a băncilor. Spectatorii ar fi fost așezați cu fața spre sud, pentru a putea admira și marea, care, la vremea respectivă, era mult mai aproape. Avea o capacitatea maximă de 7000 de spectatori. Teatrul a încetat să mai fie utilizat în sec. 5 sau 6 d.Hr. În evul mediu pe structura sa au fost construite case și prăvălii, care nu au fost „defrișate” în totalitate decât în 1959.

Lângă amfiteatrul mare era unul mai mic, un odeon, unde aveau loc concerte și recitări de poezie.

Fântâna Elefantului a fost realizată între 1735-1737 de unul dintre cei mai importanți arhitecți sicilieni - Giovanni Battista Vaccarini. Soclul a fost construit atunci. Micul obelisc cel mai probabil a fost adus din Egipt de romani (poate pentru a-l așeza în amfiteatru). Cât despre statuia elefantului, nimeni nu știe când a fost sculptată. Cândva în antichitate, înainte de venirea romanilor. Este din bazalt negru, luat de pe Etna. I se zice u Liotru și a fost dintotdeauna emblema orașului (în timpul emiratului musulman arabii numeau orașul Medinat-el-Fil, adică Orașul Elefantului).

Biserica Badia di Sant'Agata este biserica unei mânăstiri de călugărițe benedictine. Bineînțeles, cu ocazia des pomenitului cutremur, mânăstirea s-a păbușit, soldându-se și cu moartea unui număr important dintre măicuțe. Biserica a fost reconstruită ulterior, după planurile lui Vaccarini (de asemenea, pomenit mai sus).

Santa Maria della Rotonda este o mică bisericuță ridicată în epoca bizantină peste ruinele unor terme romane.

În plan îndepărtat, Etna.

San  Nicolo l'Arena este o mânăstire benedictină de călugări. Într-o primă fază, mânăstirea a fost ridicată în 1578, în stil renascentist. În 1669 mânăstirea a fost distrusă de lava revărsată în urma unei erupții de proporții. Actuala structură a fost demarată la o mică distanță de edificiul inițial, începând din 1687. Bunînțeles, cutremurul din 1693 a însemnat că totul a trebuit luat de la Adam. Acest fapt a avut drept rezultat epuizarea fondurilor și, cum întregul oraș trebuia acum refăcut, s-a acordat o mai mică importanță mânăstirii. Ca urmare, biserica a rămas cu fațada neterminată.