Nu prea sunt mare amator de nunţi. Am un număr destul de ridicat de oameni, pe care eu îi (respectiv, ei mă) pot considera prieteni. Iar o bună parte dintre ei ţin neapărat să îşi "unească destinele". Şi nu le ajunge că se nenorocesc, nuuuu, e musai să go down with a bang. E musai să se arunce cu zaiafet în rude şi cunoscuţi.
Chiar azi am participat la un asemenea eveniment. Cronica lui nu diferă, în linii mari, de oricare altă nuntă exercitată oriunde prin românica. Doar că, aşa cum o resimt eu, o nuntă diferă niţel de felul cum o văd ceilalţi. Şi anume...
Mai întâi trebuie să te pui la ţol festiv. Detest să port aşa ceva. Mă face să par ţeapăn, este nepractic şi total incomod. Cu accent deosebit pe pantofi. Parcă e o conspiraţie mondială a cizmarilor (dacă aud expresia "designer", sparg capete) ca mocasinii de ocazii speciale să fie cât mai strâmţi şi incomozi. Probabil să te facă să păstrezi o alură cât mai marţială şi oficială, nu care cumva să te apuce hlizeala prin biserică.
Actul întâi se desfăşoară la starea civilă. Acolo "ofiţerul" încă foloseşte tipicul din perioada comunistă, cu discursul despre statul, care ocroteşte familia (zău? şi alde Boc ştie?) şi cu expresia de o idioţenie magistrală: "Acum, soţul poate felicita soţia". Deci, nu poate să o sărute, ca în restul lumii civilizate, ci să o felicite. Parcă îl şi văd pe împricinat strângând tovărăşeşte mâna prospetei consoarte şi spunându-i: "Dragă, te felicit. Să ştii că ai luat un băiat bun, nu prea frumos, nici prea avut, dar te iubeşte la nebunie şi, în plus, nici nu mai găseai tu aşa un mocofan pe toate drumurile".
Partea a doua se întâmplă la biserică. Vă rog, cine ştie să-mi spună şi mie de ce Biserica noastră ortodoxă are nişte slujbe lungi cât o zi de post? De ăla negru. Şi plictisitoare peste poate. Singura parte mai interesantă e când popa explică miresei că femeia tebuie să asculte de bărbatul ei în toate cele. Vise, taică părinte.
Şi ajungem la restaurant. Mese de patru persoane, aranjate pentru şase. Scaune decorate cu funde imense pe spătar, un kitsch de zile (sau, mă rog, nopţi) mari. Multă lume, pe care nu o cunoşti, chestie destul de naşpa pentru un tip oarecum asocial ca mine. Rareori se foloseşte un dj. Nu, nunţile adevărate se fac cu orchestră. Care cântă destul de afon tot felul de piese străine, dar mai ales lăutăreşti sau de muzică populară (nota bene - nu îmi place nici una, nici cealaltă). Iar, dacă eşti cu adevărat ghinionist, manele (din fericire, azi nu a fost cazul). Şi nu doar cântă afon, cântă foarte tare. Nu ai auzi un avion de vânătoare decolând. De la trepidaţiile staţiei îţi vibrează plămânii, inima se lipeşte de ficat, rinichii ţopăie prin esofag. Două burghie imense îţi sfredelesc timpanele. La un moment dat, am ieşit câteva minute afară, să mă mai limpezesc. La 50 de paşi de local "muzica" reuşea încă să acopere maşinile de pe bulevard. Nu ştiu de ce se consideră că nu e cazul ca lumea să şi discute la masă. Nu ştiu de ce se serveşte doar vin alb. Pe care nu-l suport. Nu ştiu de ce tortul miresei e neapărat de tip diplomat. Bleah! Te faci că nu vezi cei 400 de ochi aţintiţi spre tine, te faci că nu simţi inchiziţiile cu şireturi din picioare, vrei să dansezi. Ringul e mic, e pe traseul chelnerilor, te împiedici în cutele mochetei, te loveşti de alţi dansatori. Şi, nu, nu ai măcar şansa să fie blonda aia, de la masa vecină, pe care ai pus tu ochii. La sfârşit, vine darul. Pentru o noapte de "distracţie" dai cât pentru un week end la mare. Dar sunt prietenii tăi, trebuie să-i ajuţi.
În loc de concluzie 1. Am o cunoştinţă, bisnis umănă, care conduce o firmă ce se ocupă cu organizarea de nunţi (altfel, ea e destul de divorţată, gen). În 2008, firma a făcut 10 ani şi s-a gândit ea să facă un fel de petrecere tematică, la care să invite toate cuplurile, a căror nuntă o organizase. Doar că vreo două treimi divorţaseră, între timp.
În loc de concluzie 2. Dacă scoteam gagica la un restaurant prin centru, ieşeam mai ieftin (inclusiv în varianta "cu taxiul, pisoi"), evitam traumele fizice şi psihice, ba, cu niţică baftă, aveam şanse reale şi la un blowjob.
În loc de concluzie 3. Da, mai sunt invitat şi alte nunţi anul ăsta. Şi, da, mă voi duce şi la ele. Că doar, prietenul la nevoie se cunoaşte.
3 comentarii:
in primul rand toate lucrurile kitchoase de la nunta nu le vor oamenii(unii) sunt oarecum impuse, toate firmele care de ocupa de decorat au absolut aceleasi oferte tipizate... la fel si meniul si tot.. doar in conditiile in care ai bani cacalau si iti ies si din nas si din ureche, doar atunci iti permiti sa iti aranjezi decorul cum vrei tu la nunta.
o sa tin cont... tortul nu o sa fie diplomat, nu imi place, o sa am dj si nu ceva live, iar muzica nu o sa fie a la Hanul cu tei, la maxim, pt ca e nunta, nu club.
iar de imbracat puteti sa veniti cum vreti.
cat despre blowjob, sunteti visator daca credeti ca iese din prima :P
ah, si la biserica cica nu dureaza mai mult de 20 de minute.. destul de mult si atat, stiu, dar decat sa imi sara lumea in cap ca sunt atee si o sa ard in iad o sa suport chinul:D
chestia asta cu nunta mi se pare o ipocrizie pura... nu ma refer la dumneavoastra, a nu se intelege gresit... nunta, in forma in care e acum e o traditie impusa de societate, de oameni care s-au luat unul dupa altul si s-a ajuns la produsul asta final lipsit de gust.. nimeni nu s-a gandit sa o faca altfel, s-au multumit cu ce au vazut, iar acum s-a ajuns la situatia in care nicio firma nu indrazneste sa organizeze nunti altfel, vor sa isi scoata banii sigur. toti se plang de bani la nunta, sau de mancare sau de orice altceva, dar cand odrasla isi face nunta cumva iese la fel.
si credeti-ma, oricat ai vrea sa faci o nunta mai altfel, in final iese total pe invers, mai ales cand oamenii pe care ii inviti incep sa impuna pretentii asupra mancarii, asupra muzicii si mai au tupeul sa te ämeninte prieteneste ca daca le faci vreo surpriza o sa iti faca si ei o surpriza la sfarsit cu banii.
70% din cei care vin la o nunta sunt oameni carora le place sa fie romani, sa manance ca porcu, sa bea si sa danseze pana transpira si se dau la jumatate de persoanele prezente, sa faca hora si la sfarsit sa iti spuna "felicitari, la anul se marita si fi-mea, sunteti invitati, sa veniti ca si noi am venit la voi".. ceilalti 30% sper ca or sa vina pentru ca se bucura pentru mine si nu o sa lase un lucru idiot ca niste scaune care aluneca sau o haina fancy, sa le strice o seara in care trebuie doar sa se simta bine, in felul lor.
va inteleg perfect,am scris si eu pe blog despre nunti, cand ajungi sa o organizezi incepi sa vezi lucrurile altfel.. tot le urasc, dar in fond, e vorba doar de o zi.
îţi dai seama, nu era un fel de apropos pt tine. indiferent de condiţii, m-am bucurat de fericirea prietenilor mei şi nu le-am scos ochii cu nimic.
nu era din prima:D.
foarte tare, data viitoare te arunci la un dans al pinguinului:))mi se pare de o penibilitate rara
Si..pentru ca vine si randul meu sa amuz...
www.despinacamino.blogspot.com
Trimiteți un comentariu