Ştiţi vorba aia "reclama e sufletul comerţului"? Şi dacă nu, nu-i nimic. Daţi cu capul în ea zilnic. Video şi audio. Acasă şi afară. De una din faţetele ei vreau să vorbesc acum. Mai exact de reclama "din mână în mână", cea realizată prin intermediul flyerelor. Ştiţi voi, bucăţile alea de hârtie lucioasă, multicolore, împărţite peste tot locul de diverşi puştani, care-şi mai scot şi ei un ban suplimentar pentru un suc, o bere, o bluziţă, un film, o doză, în fine, ce are nevoie fiecare pe acasă.
Departe de mine să critic. Chiar sunt încântat să văd tineri, care nu se sfiesc să pună niţel osul la muncă, atunci când părinţii nu vor sau nu pot să-i ajute financiar. Şi încerc să-i ajut şi eu în singurul fel, în care pot. Adică, nu refuz mai niciodată să iau un flyer. Pe care, evident, îl arunc apoi la primul coş. De regulă, fără să-l mai şi citesc. De la o vreme însă, s-au înmulţit flyeriştii pe străzi, mai ceva ca peştii din predica de pe munte. De curiozitate, astăzi, am ţinut minte de câte ori, unde şi (în general) ce conţineau. Urmează, deci, un fel de cronică a zilei de miercuri, 5 mai 2010, văzută prin bucăţi de hârtie colorată.
Nici nu ies bine de la serviciu şi mă agaţă un tip, care-mi bagă în mână o hârtie, care mă îndeamnă să cumpăr componente de calculator de la o firma de cartier, anonimă. Un fel de "Fanezăbest srl". Mă uit, curios, la preţuri. Cam mari. Criză o fi pentru ei şi altceva decât un cuvânt din dicţionar?
La Sf. Vineri o puştoică frumuşică îmi dă o ofertă la "Valentino. Erotic masage". Ei, taci! Asta s-o vedea pe faţa mea? Bine, lăsând fariseismele deoparte, sigur că mă dau în vânt după aşa ceva. Dar prefer să mi-l facă ştiu-eu-cine, acasă. Cu puţină baftă ies şi mai ieftin.
Niţel mai la vale, pe la Carrefour, altă tipă are un fluturaş cu un cabinet stomatologic. Îmi aduc aminte că aş vrea să i se întâmple ceva rău unui anume dentist (nu, nu are de-a face cu plombele mele. nici nu-l ştiu decât din povestite, dar asta nu înseamnă că nu-i doresc ceva floricele deasupra capului), strâmb din nas şi refuz să-l iau.
En passant, mai fentez o ofertă cu ceva leacuri naturiste şi, la intrarea în metrou, iau un alt flyer. Ceva cu ziua bărbatului, ocazie cu care eram invitat la oarece concert şi bere Bergenbier cât încape. Cam urâţele cele două fătuci, care împărţeau, dar am înţeles calculul. Gagicile naşpa te direcţionează către bere şi alune. Dacă cele două erau mişto, probabil că masculii, publicul ţintă al reclamei, s-ar fi gândit la altă modalitate masculină de petrecut ziua lor (că, oricum, la altceva, în afară de astea două lucruri, nu vă stă mintea, porcilor, care sunteţi voi!).
La colţul străzii mele se împart pliantele unei firme de telefonie mobilă. Cu un concurs şi un premiu constând într-o maşină Honda. Doar că cei trei nătântoci nu îşi fac treaba în faţa sediului firmei respective, ci, două respiraţii mai încolo, în faţa reprezentanţei Hyundai. Pe undeva, îi înţeleg, acolo e umbră.
Uf, gata, pe ziua de azi am încheiat. Bucuria mi se trece repede. Pe clanţă găsesc o ofertă de la Jerry's Pizza. Mormăi în barbă câteva cuvinte neaoşe, intru în casă, îmi azvârl sacul într-un colţ şi dau drumul la televizor. Pauză de publicitate.
PS: Aştept ca firmele, cărora le-am făcut reclamă mascată, să mă contacteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu