cautatorul: Jurnal de călătorie

Capitolul 5. Mişto ţară avem, ce-i de făcut?

Partea una. Ceahlăul, un uriaş cu fruntea-n soare...
...pe dracu. Timp de 5 zile cât am stat în zonă am văzut soarele mai mult pe la televizor. Şi după aia, doar de curiozitate, am urmărit prognoza meteo de la Toaca încă două săptămâni. Şi numai ploaie se anunţa. Nu ştiu cum au văzut unii marea de pe Ceahlău, eu m-am bucurat să văd văile vecine. Dar s-o luăm cu începutul.
Ca şi anul trecut, gaşca dusă cu capul a hotărât să exploreze gura de rai cu piciorul şi cortul. Se va vedea cam cât de mult am folosit corturilea alea. În program: Ceahlăul, Rodna şi Maramureşul. Deci, într-o frumoasă zi de vară sub-sahariană, cum numai pe Dâmboviţa poţi vedea, am luat-o frumos pe E 85 prin Moldova. Canicula a fost prietenoasă cu asupra de măsură şi a hotărât să ne însoţească o bună bucată din drum, nu care cumva să ne plictisim. Pe la Bacău încă era senin şi cuptor. Însă, pe măsură ce ne apropiam de Piatra Neamţ, a devenit înnorat şi s-a făcut răcoare. Veşti bune, cu alte cuvinte. Mai puţin interesantă ni s-a părut partea în care a început să plouă torenţial. Şi a tot ţinut-o aşa cu încăpăţânare. La Bicaz încă ploua. Când am ajuns la popasul turistic de la Izvorul Muntelui, iar ploua. Nici vorbă să întindem vreun cort. Lasă că nici loc nu prea aveam. În ceea ce priveşte Ceahlăul, sunt două locuri de unde cam pleacă toate traseele: Izvorul Muntelui şi staţiunea turistică Durău. Vra să zică, am decis să mergem mai departe. Am apucat-o pe o şosea ("Transversala"), care taie peste o parte mai joasă a masivului, prin pădure. Destul de ruptă, dar practicabilă. Evident, GPS-ul nu o recunoaşte. Peisajele sunt minunate, în ciuda norilor cenuşii şi grei. Un drum de mai bine de o oră.
I se spune staţiune turistică, dar să nu se creadă că Durăul e vreo Sinaie ori aşa ceva. Niet, e o chestie mititică cu vreo trei hoteluri, cevaşilea vile, 2 magazine şi un ditatamai centrul ecumenic în jurul unei mânăstiri. În total cam 4 minute pe jos dintr-un cap în celălalt. Şi acolo ploua, chiar dacă mai uşurel. Corturile au rămas în portbagaj. Iar noi ne-am aciuat în nişte căsuţe. Din lemn. De două paturi, dar mari, aveai loc să te învârţi. Loc de grătar amenajat, grup sanitar cu duşuri civilizat amenajat. 40 de lei de căsuţă, ergo 20 pe cap de munţoman furajat.
Şi că veni vorba, Planul era să urcăm pe la cabana Fântânele, să ajungem pe platou şi să campăm sus, la cabana Dochia. Să "facem" platoul, să vedem marea, să ne scoborâm pe partea opusă, pe la "Duruitoare". Ştiţi istoria cu planul de acasă? Aha, aia. Ni s-a aplicat şi nouă. Am urcat, dar har Domnului că aveam pelerinele de ploaie cu noi. Cortul l-am cărat degeaba, a trebuit să ne cazăm la cabană. Nu am văzut marea, dar am fost martorii unui alt fenomen - o magnifică "mare" de nori. Altfel, traseele sunt uşoare, bine marcate şi aranjate. Pe undeva, par făcute mai mult pentru tătăici la pensie. Pe de altă parte, sunt frumoase şi se merită bătute. Măcar o dată în viaţă.
Mare parte din Ceahlău face parte dintr-o rezervaţie naturală. Ca să intri în parc trebuie plătită o taxă de 5 lei/persoană la punctul Salvamont din Durău. Pe munte sunt rangeri, care te pot întreba de chitanţă. Şi tot ei pot să-ţi producă o altă chitanţă, dacă te faci că nu vezi panourile şi intri în zona rezervaţiei interzisă turiştilor. Tot pe munte sunt şi urşi. Nu ca cei din Bucegi, obişnuiţi să-ţi mănânce din mână. Sunt din cei sălbatici, gata mai degrabă să-ţi mănânce mâna cu totul. De aia e bine să stai doar pe potecile marcate şi să ai atenţia la tine.
Şi, dacă te plictiseşti, zona are şi alte lucruri de văzut. Noi ne-am dat cu vaporaşul pe lacul de acumulare Bicaz (Lacul Izvorul Muntelui) - 10 lei, am vizitat Cetatea Neamţului (refăcută parţial de curând, merită văzută) - 5 lei, mânăstirea Secu, schitul Sihăstria. Şi sunt multe altele. Plus o tură prin orăşelele alea moldoveneşti. Veţi vedea cea mai mare colecţie de bunăciuni blonde:D.