sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Comparaţie
Predau câteva ore la un liceu particular, nu contează care. Vineri am avut oră la clasa a XI-a şi am discutat despre progresul tehnologiei şi impactul asupra societăţii umane actuale. La un moment dat, a ridicat frumos două deşte un băieţaş, despre care un om bun la suflet ar putea spune, la rigoare, că este un elev mediocru. Curios, i-am dat cuvântul. A început un lung expozeu despre China. Plin de amănunte şi de date tehnice, pe care doar un împătimit al subiectului le-ar şti. Şi ce tremolo în voce, ce ton avântat, ce hiperbole, ce metafore! Mamă, tată, iubită (dacă are vreuna, mototolul), propria persoană nu ar fi beneficiat de aşa oratio. Şi cu câtă mândrie vorbea despre faptul că Imperiul Celest este singura ţară din lume, ce deţine un tren pe bază de levitaţie magnetică în exploatare comercială, nu doar experimentală. Iar sfârşitul a fost genial: "China este cea mai tare ţară din lume! Mai tare chiar decât Ungaria."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
dupa asa un expozeu, eu as trage concluzia ca omul numai mediocru nu e, indiferent de notele mediocre. nu ma pot hotari, insa, spre care extrema tinde: idiotenia sau geniul.
articolul este scris într-o foarte vizibilă notă ironică. nu am zis că discursul lui a fost şi coerent, doar pasional. politicos şi frumos e să-ţi semnezi comentariul.
atunci se pare ca am raspuns cu un comentariu al carui ironie este mult mai putin vizibila decat cea din postul initial.
recunosc ca ma intereseaza mai putin cat de coerent a fost discursul. m-au impresionat mai degraba "efectul artistic" si afirmatia finala a respectivului.
cu respect,
e, ho, nu da! mie nu-mi plac anonimii, de aia am răspuns cu "aşchii", nu te bosumfla. acum că ştiu cine eşti, poţi fi cât de ironică şi critică vrei. :D
Trimiteți un comentariu