joi, 31 martie 2011

Mă mut la mama...

...este piesa, pe care am văzut-o ieri seară la Teatrul Mic. Piesă într-un act, cred. Pentru că, deşi a durat cam două ore şi jumătate, nu a avut pauze. Distribuţia cuprinde trei actori: Adriana Trandafir, Andreas Petrescu (este şi autorul textului) şi Gabriel Fătu (da, ăla cu farsele tembele de la OTV).
Pe scurt, o femeie de 57 de ani şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă făcând tot felul de sacrificii, pentru a-şi creşte cei doi băieţi, rămânând văduvă foarte de tânără (din fericire pentru ea, după cum reiese, ţinând cont de "calităţile" soţului). Acum, e gata să recupereze măcar un pic din timpul pierdut. Se înscrie la o facultate şi se îndrăgosteşte. Băiatul cel mare (35 de ani) e genul roacker, prospăt şomer, proaspăt părăsit de gagică-sa în favoarea unei alte femei şi vrea să se mute cu ea. Pe termen lung. Cel mic (33 de ani) e funcţionar public (şi arată ca unul), are nevastă şi doi copii. Şi unul şi altul sunt egoişti şi la fel de maturi ca la 10 ani. Se ceartă din orice motiv şi pe orice temă la modul "Ba eu...", "Ba eu...". Se întrec pentru afecţiunea mamei, dar, în acelaşi timp, sunt destul de nesimţitori faţă de problemele ei (şi când se simt nu-i ţine mult). Nu vor să înţeleagă că ar vrea şi ea o viaţă personală, în care să se ocupe de problemele ei. Şi, capac peste pupăză, mai apare şi faza cu iubitul. Ca orice băieţi de pe faţa Pământului (depun mărturie) nu se gândesc la mama lor ca o femeie. Ea este Mama, o fiinţă aparte, superioară tuturor celorlalte şi care nu face parte din nicio ramură, clasă sau încrengătură a biosferei, fie ea botanică, zoologică sau hominidă.
Ei, şi de aici tot felul de dezvoltări amuzante. Căci, în ciuda tonului sobru de mai sus, piesa este o comedie destul de reuşită. Una, aşa, mai subţirică, "de vară". Dar e bine jucată şi a avut destule momente, în care am râs cu lacrimi. Merge foarte bine după o zi obositoare şi tembelizantă la serviciu.
PS 1: Biletele costă 25 de lei, fie ele la balcon sau în sală.
PS 2: Rândurile sunt cam apropiate, ceea ce face incomodă şederea de peste 2 ore pentru persoanele care au mai mult de 1,50 m între tichie şi pingele.
PS 3: Sincer, finalul mi s-a părut slab şi cam penibil faţă de rest.

Niciun comentariu: