Joi dimineaţă, pe la şapte, ieşeam de la metrou. Staţia Piaţa Unirii, scara rulantă din faţa magazinului. În faţa mea pe scară căsca plin de plictiseală un câine, corcitură de maidanez cu vagabond.
Nu l-am întrebat de unde vine el cu metroul la ora aia matinală şi pe un frig de nu-ţi venea să dai o canidă afară. Ori fusese la un party cu băieţii de cartier, ori era vreun corporatist cu slujbă în centru (adică alerga maşini în parcarea de la Carrefour).
Dar mi-a plăcut că stătea regulamentar pe partea dreaptă a scării rulante. Nu ocupa toată lăţimea cu propria tonă de osânză, nu se foia, nu s-a repezit să-şi aprindă o ţigară, ca să-mi vină mie tot fumul în nas.
Şi m-am întrebat de ce el este un candidat sigur pentru eutanasiere, în timp ce atât de multe fiinţe bipede sunt lăsate să ne intoxice zilnic cu prostia şi nesimţirea lor, pentru singurul motiv că ar fi, cică, oameni (ceea ce eu nu cred).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu