Copiii spun lucruri trăznite?

Intru azi în buticul din colţ să-mi iau pâine şi alte mărunţişuri. Imediat după mine intră şi două fetiţe. Nu mai mari de două şchioape şi de clasa a doua. Bruneţică, hăinuţă şi fundiţă roz, unghii făcute - alternativ una roz, una aurie. Şatenuţă, ochi albaştri, hăinuţă verde, păr strâns în coadă la spate. Ghiozdane mai mari decât ele. Se certau, ori, mai exact, cea brunetă o lua în tărbacă pe cea şatenă. Conversaţia a mers cam aşa:
B: "Iar te-am găsit că vorbeai singură cu Mircea ... vreau o milka cu alune ... nu e prima dată. Ţi-am zis să-l laşi în pace ... şi de rest nişte gumă de aia roz cu pisici."
Ş: "El a venit la mine, mie nu-mi place de el ... daţi-mi şi mie gumă cu pisici şi caramele de 2 lei ... dacă îţi place ţie de el, de ce nu îi zici? Vezi că vorbeşte şi cu alte fete."
B: "Ţi-am mai zis să-l laşi în pace, nu mai suntem prietene." Numără restul cu voce tare, apoi, foarte melodramatic ca o adevărată drama queen, face o piruetă de 180 de grade, îşi aruncă părul pe spate cu stânga (în dreapta ţinea banii) şi zice tare şi cu intonaţie: "Gata, nu mai suntem prietene! O să te detest mereu, nu vreau să te mai văd niciodată, adio!"
Ş (impasibilă): "Trec să te iau mâine la 10."
Bruneţica iese, şatenuţa rămâne. Vânzătoarea o întreabă: "Ce-i, Mioara, iar v-ati certat? Ce-ai cu ea, de ce o necăjeşti?"
Ş: "Aşa îmi place mie să o necăjesc. Dacă-i proastă! Mircea nici nu se uită la ea, lui îi place Adinuţa. Las' că îi trece, e decât a treia oară când ne certăm săptămână asta (ton ironic) şi azi e miercuri. Îi dau mâine desertul meu şi ne împăcăm."
"Şi, pe urmă, iar o s-o superi cu ceva." "Da. Şi iar o să-i treacă."
Se întoarce pe călcâie şi dă să iasă. Profesorul din mine nu are de lucru: "Să ştii, domnişoară, că se spune corect nu este decât..." Îmi aruncă peste umăr, privindu-mă printre gene: "Ştiu, am vrut să te verific."
Ptiu, drace! Câţi ani avea Eva, când i-ai donat coasta aia?