... şi cum a pierdut România încă o şansă.
Deci, care vra să zică şi prin urmare, a rămas stabilit: pe 21 decembrie sfârşitul lumii. Aşa au prezis mayaşii şi dacă nişte specialişti în astronomie şi matematică precum dânşii nu ştiu când ne vine rândul să ne ducem pe copcă, atunci nu-mi dau seama cine ar mai fi capabil de aşa ceva (în afară de nea Hâncu, dar el anunţă sfârşitul lumii cam la fiecare 2 săptămâni).
Cum sunt un cetăţean calculat şi prevăzător, nu m-am culcat pe-o ureche, aşteptând să văd ce-o să fie. Cu o zi mai înainte m-am dus la ai mei la ţară (citisem eu prin nişte cărţi şi văzusem prin nişte filme că, în caz de catastrofă, cel mai recomandat e să fii alături de familie). Porcul era deja transformat în "porcării", cozonac şi plăcinte erau, vinul nu lipsea. În casă era cald şi o linişte plăcută. Cum zicea promo-ul de la National Geografic: "Dacă tot vine sfârşitul lumii, măcar să fie ceva frumos".
Am aşteptat cuminte să se facă ora 00,00. Dar nu s-a întâmplat nimic. Ei, la urma urmei, e vacanţă de sărbători. Eu mi-am luat liber, ar fi corect s-o înţeleg şi pe Apocalipsă dacă a decis să se trezească şi să plece la muncă niţel mai târziu. Aşa că am purces gospodăreşte să mân porcii la jir. La un moment dat, m-am trezit. În jur - un întuneric smoală. Ai, na! a venit sfârşitul, iar eu dormeam şi am pierdut momentul, la naiba! Până la urmă am realizat că aşa e la 3 dimineaţa, întuneric, iar eu sunt la mine în pat. M-am întors pe partea cealaltă. Pe la şase jumate am mai deschis un ochişor mic-mic, dar tot nu erau semne de apocalipsă.
Uşor-uşor, s-a făcut ora prânzului şi am început să-i găsesc Apocalipsei tot felul de scuze. Adică, şi eu în locul ei, aş începe cu New York, Paris, Londra sau Tokyo, locuri civilizate, nu chiar direct cu Bucureştiul; prin urmare i-am acordat încă niţel timp. Doar că, la o vreme, începuse să se întunericească şi de sfârşitul lumii nu se auzea nimic. Nici la ştiri nu se pomenea de el, dar chestia asta putea să se datoreze propagandei USL-iste. În fine, poate că a întârziat undeva pe drum. I-or fi făcut mizerii la vamă, o fi rămas înzăpezit prin Moldova sau şi-a lăsat planetarele pe cine ştie ce "autostradă" neaoşă românească.
Şi s-a făcut din nou 00,00 pe ceas. Nimic la orizont. Cu o ultimă speranţă, mi-am adus aminte că zona Americii Centrale e cu vreo 8-9 ore în urmă faţă de plaiul mioritic. Însă o nouă zi a venit şi a trecut şi a devenit clar că nici vorbă de vreo catastrofă cât de mică la orizont.
'raţi ai dracu de mayaşi incompetenţi, care nu au fost ei în stare să-şi prezică propria dispariţia din istorie şi vor să ne dea nouă lecţii. Şi iarăşi a reuşit România să mai fenteze un prilej de a evolua. Suntem condamnaţi, în continuare, să rămânem pe cap cu Iliescu şi Băsescu, Boc, Ponta şi Antonescu; Becali, Borcea şi Pinalti; Bodo, Fuego şi LaLa Band; Guţă, Minune şi Pro Tv; cu Zăvo, Iri şi Simona Sensual. Aceasta era ultima noastră şansă - Apocalipsa, şi pe aia am ratat-o!
Sigur, am putea să ne schimbăm singuri soarta. Dar cu cine? Cu moldoveni beţivani şi analfabeţi, cu ardeleni înceţi la minte şi naţionalişti, cu valahi jmekeri şi şmenari, cu bucureşteni tâmpiţi care au votat cu Oprescu? Cu cocalari şi manelari? Cu puştani hipsteri interesaţi mai degrabă de eşarfe, căciuliţe şi pantaloni greţoşi de strâmţi, decât de viaţa reală şi viitorul lor? Românii, capabili să facă ceva corect şi normal. Să respecte legile şi regulile, să respingă prostul gust, să-şi găsească modele reale de urmat, să nu mai murdărească şi să nu mai distrugă în urma lor. Să se revolte când ceva merge prost, nu să înjure din faţa televizorului. Să pună mâna să rezolve, nu să aştepte ajutor de la alţii. Să se implice. Nu mai avem nici o şansă!
Sau, cine ştie? Parcă am citit pe undeva că profeţiile lui Nostradamus nu merg decât până pe la anul 3000 şi ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu