luni, 5 noiembrie 2012

Ce mai scriu oamenii plecaţi de-acasă

Zice o vorbă că românul s-a născut poet. Unii, datorită talentului sau a unor sponsori, şi-au văzut rodul imaginaţiei lor (de-a dreptul debordante, dacă nu bolnave în unele cazuri) pus pe ceea ce a fost cândva un hectar de pădure. Alţii, care nu au beneficiat de avantajele primilor, dar nici nu au înţeles să-şi tacă păsurile, au ales, întocmai ca strămoşii lor paleolitici, de care nu-i separă decât ceva timp şi ţoalele din bumbac, o formă mai rupestră. Căci peretele (indiferent de forma sa) a trebuit să suporte răbufnirile de talent ale rapsodului popular şi, ipso facto, anonim.
După cum zice şi titlul, articolul va trata exhaustiv creaţia literară a omului simplu, din popor, plecat de acasă. Atât în sensul că niciunul nu a ales zidul casei lui pentru a-şi face cunoscut talentul, dar şi pentru că e vorba de oameni plecaţi de mult de-acasă. Cu pluta.
Ca şi literatura mare, sora sa vitregă (şi vitregită), întoarsă nu din condei, ci din graffiti sau din marker, se împarte în mai multe genuri:
1. Literatura de dragoste sau erotică.

Pe un gard din zona Matei Basarab, Jan iubeşte. În focul creaţiei, nu ne-a lăsat şi numele dulcineii sale. Însă, dacă e vorba de Jana, atunci poate să stea fără grijă. Toţi ştim că ea nu e moartă, doar s-a transformat.

Un alt autor, plin peste măsură de sentiment şi cu prea mult marker la dispoziţie, este Geok (vreo trimitere la Jock din Dallas??). La 28.08.2010, ora 10:01, îşi strigă public dorul la Costineşti.

După numai 2 minute şi doi stabilopozi mai la vale, îşi reia creaţia literară. Precum se vede, Mădă nu e o prescurtare de la Mădălina, cum un neavenit lipsit de talent literar ar putea crede, ci de la Mădwtsa, probabil o prinţesă dintr-o parte exotică şi misterioasă a lumii (poate Berceni, poate Militari; sigur nu Ferentari - rapsozii de aici, toată lumea ştie, au ales să se exprime prin desene, nu prin litere şi cifre).

2010 se pare că a fost un an bun pentru poeţii din tabăra de creaţie din Costineşti. Tinerele talente chiar au reuşit să inventeze un nou limbaj bazat pe limba română (materia aia la care au rămas corigenţi) şi feisbuc.

O cercetare mai atentă printre rânduri ne poartă cu gândul la regretul prost ascuns al creatorului popular că nu este el sclavul celei atât de poetic supranumită "Pitica". Textul poate fi preambulul unei drame de proporţii epice iscată din iubire şi gelozie deopotrivă.

2. Drama omului modern.

Nimic de comentat aici. Autorul a ales un stil viguros şi fără întorsături de frază pretenţioase. Cum este vorba de acelaşi gard de la Matei Basarab, criticul consideră că susnumitul Jan este posesorul unui filon nativ, exprimat pe o plajă largă, ce acoperă mai multe genuri literare.

Marea, se pare, este un declanşator important al creaţiei populare. Balada prezentată aici ilustrează drama dezumanizării şi a morţii timpurii datorată consumului în exces de alcool, în care îşi îneacă lipsa de aspiraţii tânăra generaţie. Întrucât acţiunea are loc în Vamă, în faţa cunoscutului loc de pierzanie a tinerilor debusolaţi, numit sugestiv "La Piraţi", rapsodul a abandonat exprimarea în scris pentru o formă, pe care s-o înţeleagă cei cărora li se adresează şi după o noapte pierdută cu bere şi metale grele.

Ce este bărbatul timpului modern, dacă nu suporter. Fotbalul poate fi şi el o mină fecundă pentru folclorul stradal (prin lipsa oricărei forme de punctuaţie, poetul lansează un protest viguros împotriva încorsetărilor societăţii în care trăim). Atât pentru dinamovişti ...

... dar şi pentru stelişti. De data aceasta, autorul a ales să-şi dezvăluie trăirile ambivalente faţă de persoana-ţintă şi sursă a sentimentelor sale.

Avem aici şi un exemplu, în proză scurtă, al genului ermetic. Nu se poate spune sigur dacă e vorba de un câine roşu tăiat în două de sabia înfrângerii la scor şi de Borcea, care deplânge faptul că nu au fost lăsaţi să se pregătească pentru Liga Campionilor; sau este jumătatea unui lup, un protest împotriva distrugerii naturii de omul-de-bloc, respectiv Dragoş Bucurenci care deplânge faptul că nu are unde să se dea cu bicicleta în Bucureşti. Scriitorul ne lasă nouă această grea, dar interesantă, alegere.

3. Thrilerul politic.
În încercarea de a-şi depăşi limitele, alegătorul turmentat a reuşit să-şi exprime angoasele pe zidul Universităţii, la 4 metri înălţime. Din nou, autorul necunoscut ne permite să alegem, în funcţie de propriile trăiri, un epilog pentru drama omului modern, pierdut printre talazurile tranziţiei: oare coana Joiţica (damă bună, cum îndeobşte se cunoaşte) ce l-a sfătuit să facă?

4. Literatura SF.

O formă aparte a filonului popular, mai rar întâlnită, dar nu inexistentă.

5. Poezia bucolică.

"Sigur", pare a ne transmite poetul, "viaţa poate lua o curbă la stânga, dar de ce trebuie s-o urmăm?"

Nu mesajul este important aici, ci hotărârea autorului de a se face auzit. Ce altceva l-a determinat să-şi noteze gândurile tocmai pe refugiul de pe Pietrosul Mare (2303 m)?

6. Literatură religioasă.

Ne avertizează teologul anonim. Şi nu-i vorba doar de atât, dar aceasta se întâmplă...

Sigur, nu toată lumea e creştină. Poate mai există adoratori ai vechilor zei greci, de exemplu. Caz în care muritorul de rând s-ar gândi mai degrabă la Afrodita. Deşi ar trebui să se fi învăţat minte vis-a-vis de zeiţele astea blonde. În loc să-şi dorească să treacă ele prin el, mai bine ar trece un camion prin ele (prin unele, în tot cazul).

Românu-i frate cu natura. În cazul de faţă cu muntele (Munţii Retezat). Şi cu cât mai sus ajunge în această lume mânjită de imorala goană după bani şi plăceri, cu atât e mai aproape de Dumnezeu. Şi de ridicol. Dacă nu cumva şi de o amendă serioasă. Dar pe adevăratul credincios nu-l sperie, ci dimpotrivă, îl motivează posibilitatea martiriului.


Data viitoare vom face, împreună, o incursiune în lumea, nu mai puţin fascinantă, a folclorului universal.

Niciun comentariu: