Bologna

Bologna este capitala regiunii Emilia-Romagna şi, zice ghidul, ar fi al 7-lea oraş al Italiei ca mărime a populaţiei. Care nu este aşa mare, ţinând cont că atinge cam un milion de locuitori, doar dacă punem la socoteală şi zona metropolitană.
Urbea a fost unul dintre cele mai mari centre ale etruscilor, sub numele de Felsina. După ce romanii au asigurat vecinilor de la nord o violentă ieşire de pe scena istoriei, şi-au asumat oraşul, pe care l-au redenumit Bononia. Întrucât se afla pe una dintre cele mai importante căi de comunicaţie din peninsulă, Via Aemilia, oraşul cunoaşte o continuă înflorire economică.
Căderea Imperiului Roman de Apus găseşte Bologna într-o fază de decădere, în ciuda acţiunilor de revitalizare economică întreprinse de episcopul local, Petronius, viitor sfânt şi patron al oraşului. În sec. 6-8, Bologna a făcut parte din Exarhatul Ravennei, teritoriu aparţinător Imperiului Bizantin, fiind una dintre fortăreţele importante de graniţă. În 728 regiunea a fost cucerită de longobarzi, un popor germanic migrator, ca, după ceva mai mult de juma' de veac, să fie cucerită de Carol cel Mare şi inclusă Imperiului franc. Ca şi restul Italiei Centrale şi de Nord, băştinaşii au fost şi ei prinşi în frământările ce au urmat desfiinţării Imperiului carolingian, la sfârşitul sec. 9, până la formarea noului Imperiu Romano-German, în sec. 10. În sec. 11 şi-a câştigat independenţa faţă de ducatul Toscanei şi s-a transformat într-o republică comunală sau orăşenească. Evident, Bologna a făcut parte din victorioasa Ligă lombardă, care l-a înfrânt pe împăratul german Frederic Barbarossa la Legnano, în 1176.
În perioada medievală, oraşul a continuat să se afle la intersecţia unor importante căi de comunicaţie, astfel încât a continuat să se dezvolte economic şi să-şi lărgească populaţia, în ciuda frecventelor epidemii de ciumă (mai ales Ciuma Neagră din 1348) şi a conflictelor militare cu vecinii şi Imperiul, Bologna făcând parte din facţiunea ghelfilor, respectiv susţinători ai papei. De altfel, în 1506, papa Iuliu al II-lea a cucerit oraşul şi l-a alipit Statului Papal, din care a făcut parte (păstrându-şi o oarecare autonomie internă) până în sec. 18. În 1796, regiunea a fost cucerită de Napoleon şi inclusă în Republica Cispadană, apoi în Republica Cisalpină, apoi în Regatul Italiei, toate, evident, formaţiuni fantomă subordonate Franţei napoleoniene. După ce Nabulione s-a pensionat pe Sf. Elena, oraşul a revenit sub guvernarea papei, până în 1859, când, prin referendum, populaţia a decis alipirea la nou creatul Regat Italian.
Aşezarea strategică la intersecţia unor căi de comunicaţie, precum şi dezvoltarea industrială, le-a ieşit bolognezilor pe nas, în al Doilea Război Mondial. Bombardierele, apoi tancurile aliate au ras cea mai mare parte a oraşului, astfel încât, azi, majoritatea clădirilor sunt noi. Cele puţine rămase din perioada de glorie medievală sunt refăcute parţial sau în întregime. Dar, spre lauda lor, indigenii şi-au refăcut oraşul păstrând modelul arhitectonic de sec. 16-18.
Din punct de vedere cultural (arhitectură, pictură, sculptură), Bologna, spre deosebire de vecinii toscani, este caracterizată mai degrabă de Baroc, decât de Renaştere. Poate şi unde, la vremea aia, făcea deja parte din Statul Papal. Iar Barocul, ştie oricine, a fost curentul cultural, care a însoţit Contrareforma Bisericii Catolice.
Din punct de vedere al civilizaţiei, sunt cel puţin trei chestiuni definitorii, care plasează Bologna mult înaintea restului Europei:
1. În 1088 aici a fost întemeiată cea mai veche universitate europeană (well, din Europa Occidentală - Bizanţul avea una din sec. 5), între studenţii săi numărându-se Dante, Petrarca şi Boccaccio.
2. În 1256, Bologna a devenit primul stat european, care a desfiinţat servitutea medievală a ţăranilor, anunţând, totodată, că garantează libertatea oricărui şerb fugar.
3. Nu în ultimul rând, Bologna medievală forma una din societăţile, în care femeile puteau exercita orice profesie, puteau (între nişte limite) vota pentru consiliul local şi chiar puteau obţine diplome universitare la anumite discipline.

Interesant, probabil un tipar rămas din perioada medievală, când străduţele erau înguste, parterul clădirilor este mai îngust decât etajele, formând porticuri pe kilometri la rând. Efectiv, în centrul vechi poţi ajunge cam oriunde, fără să te plouă (dacă nu eşti nevoit să traversezi). În total sunt vreo 38 km de arcade în zona Centrului Vechi şi cam 45 km în tot oraşul.

La clădirile vechi rămase în picioare coloanele de zidărie sunt înlocuite de stâlpi din lemn.

Piazza Maggiore este buricul târgului, unde se află clădirile administraţiei comunale, reconstruite după modelul medieval.

Fântâna lui Neptun de Giambologna (1567)

Basilica San Petronio, deşi situată în Piazza Maggiore şi a 15-a în lume ca mărime, nu este catedrala (domul) Bolognei. Nu am avut voie să fotografiem în interior, dar am trişat niţel.


Elemente de fortificaţie medievală

Una din porţile oraşului cu simbolul papalităţii (mitra şi cheile încrucişate ale Sf. Petru) pe fronton.

Turnurile "gemene", unul din simbolurile oraşului.

Biserica San Bartolomeo

În weekend, Centrul Vechi devine pietonal.

San Pietro este Domul Bolognei. Iniţial a fost ridicat prin sec. 11, apoi distrus şi refăcut în mai multe rânduri. Construcţia actuală a fost terminată puţin după 1600, iar campanila pare-se a fi singura parte rămasă din sec. 13. Decoraţia interioară este realizată în stilul Baroc. Noi l-am vizitat exact când era în curs slujba de duminică seară.

Compianto su Cristo morto, grup statuar în teracotă de Alfonso Lombardi (înc. sec. 16)

Basilica di Santo Stefano este în realitate un complex format din 5 biserici ridicate între sec. 5-13. Prima ar fi fost ridicată de episcopul Petronius, când încă mai exista un Imperiu Roman în Occident, pe locul unui fost templu al lui Isis. Refăcută în sec. 12, încă păstrează elemente romane.

Macheta complexului.

Biserica San Martino a fost fondată în 1227, apoi refăcută de mai multe ori. În configuraţia actuală datează din sec. 17, cu unele modificări aduse în sec. 18.

Biserica (fostă mânăstire) San Giovanni in Monte a fost edificată în sec. 13, suferind modificări pe la jumătatea sec. 16. Ca şi celelalte biserici şi catedrale bologneze este decorată în stilul Baroc.

Biserica San Giovanni Battista dei Celestini a fost înălţată în sec 13 şi reconstruită în 1535. Faţa actuală datează din 1765.