cautatorul: Milano (II)

Domul din Milano, dacă am înţeles eu bine, este a doua construcţie religioasă gotică din lume după catedrala din Koln. A fost înălţat peste o catedrală mai veche (distrusă de un incendiu în anul 1076), care fusese ridicată peste o basilică din sec. 5. Actuala biserică a avut nevoie de vreo 6 secole pentru a fi edificată. Prima piatră din fundaţie a fost pusă la 1386, cam pe când Mircea cel Bătrân se edifica şi el pe tronul Ţării Româneşti. Ultimul detaliu, o poartă de bronz, a fost gata în 1965. Deşi asta e data general acceptată pentru sfârşitul poveştii, de fapt lucru nu a încetat mai deloc la dom, fiind mai tot timpul în diferite etape de renovare şi restaurare.
Chit că în 600 de ani s-au traversat mai multe epoci, fiecare cu stilul ei cultural şi arhitectonic, milanezii, extrem de încăpăţânaţi (sau poate doar înţepeniţi în proiect) au păstrat până la capăt stilul gotic. Şi ca să fim mai exacţi, goticul flamboiant de la sfârşitul sec. 14, caracterizat printr-o decoraţie foarte exuberantă şi bogată. La 1402 catedrala era gata pe jumătate, ceea ce însemna, pentru standardele epocii, un ritm foarte susţinut al şantierului. După care, pentru 60 de ani, nu s-a mai pus o piatră din lipsă de bani. Pe undeva milanezii seamănă tare mult cu verii lor de mai către răsărit, când e vorba să înceapă lucrări fără să-şi asigure integral bugetul, apoi s-o lălăie la eternitate. Abia pe la 1510, datorită banilor lui Ludovico Sforza, au reuşit să facă şi cupola octogonală. Uşor-uşor, în următorii 200 de ani au reuşit să înalţe cam toată clădirea. Spira centrală de deasupra cupolei, a fost ridicată în 1762. Faţada, precum şi majoritatea arcelor butante şi a spirelor laterale au fost terminate între 1805-1829. Azi e sediul arhiepiscopiei de Milano.
Intrarea în catedrală e liberă (dar fotografiatul costă 2 euro), accesul pe acoperiş (cupola şi spira centrală sunt în renovare) costă 7 euro pe scări şi 9 cu liftul.

E prima dată când văd un acoperiş de catedrală făcut din marmură nu din bronz.

În faţa domului se găseşte bunînţeles Piaţa Domului. E mărginită la stânga de Palatul Regal, care conţine oarece expoziţii de artă [sic!] modernă - în aprilie era închis pentru renovare. La dreapta se găsesc Galeriile Vittorio Emanuele.

În centrul pieţei se găseşte statuia ecvestră din bronz a lui Vittorio Emanuele II, primul rege al Italiei unificate, iar piaţa îi purta cândva numele (el a făcut şi galeriile comeciale care-i poartă numele). După ce milanezii au devenit republicani şi comunişti tembeli, au şters numele regelui de pe statuie şi l-au înlocuit cu o inscripţie dedicată eliberării Lombardiei de sub stăpânire austriacă în 1861. Fără să dea niciun indiciu că domnul verde de pe cal ar fi avut ceva de-a face cu asta.

Galeriile Vittorio Emanuele sunt cel mai vechi shopping mall din lume. Au fost construite între 1865-1877 în formă de cruce cu braţele egale şi cu o cupolă centrală. Adăpostesc o serie de magazine ale unor firme de lux.

Galeriile văzute de pe Dom

O legendă locală zice că doamnele şi domnişoarele ar trebui să-şi fixeze bine un călcâi pe..., ei se vede pe ce parte anatomică a bietului taur, apoi să se învârtă pe numitul călcâi. Se pare că asta le-ar aduce noroc. Nu ştiu dacă gingaşele fiinţe o fac pentru noroc sau cu ceva idei neconştientizate de răzbunare, dar o fac cu elan şi vigoare. Mai au puţin şi ajung în China.

Faţă-n faţă cu Domul, dar cam la un kilometru şi ceva mărunţiş se află Palatul Ducal sau Sforzesco, numit aşa pentru că a fost în cea mai mare parte construit de ducii din această familie în sec. 15. În partea din faţă a palatului a fost construită o piaţă (acum are în centru o fântână şi statuia lui Giuseppe Garibaldi) şi un for semicircular (Foro Buonaparte). În partea din spate a fost realizat un parc imens în jurul uni arc de trimuf. Toate trei au fost opera lui (evident) Napoleon, care a dărâmat toate fortificaţiile externe ale castelului şi a astupat şanţul exterior pentru lucrările sale edilitare. Chiar şi aşa fortificaţiile rămase sunt impresionante. În castel sunt organizate mai multe expoziţii - pictură, sculptură, arme, mobilier, egipteană, intrumente muzicale. Aici mi-ai luat şi o ţeapă, care mi-a readus aminte că rude suntem. Au "uitat" să anunţe pe site că expoziţiile, care contau pentru mine cel mai mult (pictură şi mobilier medieval), erau închise din motive tehnice. Măcar puseseră o hârtie în geam. Intrarea pe expoziţiile rămase (şi pe care eu nu am vrut să le văd, cu excepţia sculpturii): 3 euro.

Artă longobardă (sec. 8)

Monumentul funerar al lui Bernabo Visconti, fosta familie ducală de dinainte de Sforza. Sculptat de Bonino da Campione (sec. 14).

Coborâseră câteva tapiserii de sec. 16 din expoziţia închisă de la etaj.

Partea superioară a sarcofagului lui Gaston de Foix, duce de Nemours, nepot al regelui Franţei Ludovic XII şi comandant al trupelor franceze din Italia. Mort în bătălia de la Ravenna (1512). Sculptor - Agostino Busti, zis il Bambaja.