Poznan (III)

Biserica Sf. Anton de Padova se găseşte în apropierea castelului regal. Construcţia a demarat în 1674, fiind destinată a deveni biserica unei mânăstiri aparţinând franciscanilor. Întrucât era situată aproape lipită de zidul de apărare, biserica a suferit avarii însemnate cu ocazia asediului din 1704. Lucrul a trebuit luat de la capăt şi, în cele din urmă, a fost sfinţită în 1757. În 1832 autorităţile prusace au închis mânăstirea, dar nu şi biserica, pe care au cedat-o unei congregaţii catolice germane. Franciscanii au revenit în 1921, după refacerea statului polonez. În timpul luptelor din februarie 1945 o parte a boltei navei centrale s-a prăbuşit producând oarece stricăciuni mobilierului cultic din interior. Decoraţia interioră, realizată în stil baroc la începutul anilor 1700, este opera unuia dintre călugări - Adam Swach - şi a fratelui său, Anton.

Amvonul.

Sf. Ioan de Ierusalim din afara zidurilor, aşa cum îi arată şi numele a fost înălţată în afara zidurilor, pe insula care a fost, cândva, inima oraşului (Insula Tumski), destul de aproape de catedrală. Biserica a fost construită de cavalerii ioaniţi, pe la sfârşitul sec. 12, peste ruinele unui lăcaş de cult mai vechi. În sec. 14-16 a suferit unele modificări şi adăugiri în stil gotic. O nouă intervenţie a avut loc în 1736, când s-a construit şi o capelă în stil baroc. În 1948-1949 a fost restaurată, după distrugerile suferite în timpul războiului. Este cel mai vechi monument de arhitectură romanică din Polonia şi, totodată, cea mai veche construcţie din cărămidă.

După sfârşitul cruciadelor, ioaniţii s-au refugiat pe insula Rodos (devenind cavalerii de Rodos). În sec. 16 turcii au cucerit insula, iar ordinul s-a mutat pe o altă insulă, de la care le vine şi numele sub care sunt cunoscuţi în prezent - Malta. Biserica Sf. Ioan de Ierusalim (Sf. Ioan Botezătorul, adică) din afara zidurilor a fost (până în 1832) singurul comandament al Cavalerilor de Malta din ţară. După prăbuşirea comunismului, guvernul polonez a permis ordinului să-şi reia activitatea în fosta lor biserică. Lângă care se găseşte şi o clinică gratuită dedicată bolnavilor de cancer, clinică administrată de o fundaţie a cavalerilor de Malta.

Frescele păstrate sunt din sec. 14-15.

Tripticul altarului a fost pictat în 1520. Restaurat în 1948. Vitraliile sunt postbelice.

Biserica Sf. Stanislaw (Stanislaus) este unul dintre cele mai faine exemple ale barocului în Polonia. Biserica a aparţinut ordinului călugărilor iezuiţi. Construcţia a început în 1649 sub coordonarea unui arhitect italian (Tomassso Poncino) şi a luat sfârşit cam 50 de ani mai la vale sub conducerea unui alt italian - Giovanni Catenazzi (care a proiectat şi faţada). Deşi basilica (avea rangul de basilică minoră) a fost consacrată oficial în 1705, lucrul la faţadă şi turlă a continuat până în  1732. În 1773, odată cu expulzarea iezuiţilor din Polonia, lăcaşul a devenit biserică parohială. Luptele de stradă dintre nazişti şi sovietici au produs oarece pagube materiale, dar, din fericire, nu într-o proporţie însemnată şi mai ales la exterior. De altfel, deşi biserica Sf. Stanislaw a avut şi ea nevoie de unele reparaţii, a jucat rol de catedrală, câtă vreme catedrala în sine era pe jumătate la pământ şi în curs de restaurare. Datorită faptului că pe străzile din jurul bisericii nu s-au dus lupte prea însemnate, decoraţia interioară, extrem de bogată şi de luxuriantă, a rămas în proporţie covârşitoare cea originală din sec. 17.

Amvonul.