Palatul Wawel a fost reşedinţa regilor Poloniei timp de mai multe sute de ani. Prima structură palaţială a fost ridicată în stil gotic, pe la jumătatea sec. 14, de regele Cazimir III. Trei secole mai la vale vechea reşedinţă a fost "adusă la zi" din punct de vedere arhitectural şi al decoraţiei. Regele Sigismund I a adus o serie de arhitecţi şi artişti renascentişti, atât italieni, dar şi din spaţiul germanic şi flamand. În 1595 aripa de nord-est a castelului a ars în întregime şi a trebuit reconstruită.
După mutarea capitalei la Varşovia, palatul a început să alunece pe o pantă a decăderii. Deşi nominal era, în continuare o reşedinţă regală, Curtea rareori a mai poposit la Wawel, cele mai multe încăperi rămânând nefolosite. Lipsit de reparaţii constante, castelul a început să se ruineze pe alocuri. Ocuparea oraşului de către trupele suedeze între 1655-1657 şi din nou în 1702 nu a îmbunătăţit situaţia. Şi nici faptul că, după anexarea părţii de sud vest a Poloniei la Austria, castelul a devenit garnizoană pentru trupele habsburgice. În decurs de mai multe decenii, schimbări importante au fost aduse complexului. Zidurile de apărare au fost modernizate conform noilor strategii ale epocii, o serie de corpuri de clădire au fost demolate, altele au fost modificate radical. Din fericire, în 1905, împăratul Franz Josef a decis să relocheze garnizoana, iar în castel au fost demarate vaste lucrări de renovare.
În perioada interbelică palatul a devenit una din reşedinţele preşedintelui Republicii Poloneze, iar după al Doilea Război Mondial a fost transformat în muzeu.
Accesul în curţile interioare este liber, însă pentru vizitarea diferitelor expoziţii din cadrul castelului se plătesc bilete. Separat, după cum îţi dictează curiozitatea, sau cu un bilet comun. Ieşi ceva mai ieftin angros decât cu bucata. Din păcate, este şi o jmekerie - că altcum nu-i pot spune - la mijloc. Nu se pune în vânzare decât un număr limitat de bilete zilnic, chestie pe care site-ul oficial (şi aşa redactat mai mult în poloneză) nu o anunţă. Dacă nu îţi rezervi online, rişti să nu vezi anumite părţi, căci nu mai găseşti bilete la liber. Iar cele mai puţine bilete sunt exact la partea cea mai vizitată - apartamentele regale (nu ştiu de unde a învăţat management administraţia muzeului, trebuie că au făcut ceva schimb de experienţă prin România). Prin urmare, nu am putut vizita apartamentele regale. Am văzut, în schimb, sălile de stat (pe unde se adunau Seimul şi alte comitete şi comiţii de pe lângă rigă) - 4 zloţi şi un turn - alţi 4 zloţi. Nu ne-a interesat "grota dragonului" - o cavitate naturală de sub deal, nici colecţia de artă orientală. Expoziţia cu bijuteriile coroanei era închisă. În schimb, am dat alţi 4 zloţi pentru o mini expoziţie. De ceva vreme Muzeul Czartoryski, principalul muzeu de artă al oraşului, este în renovare. Însă a fost adusă la Wawel cea mai importantă lucrare din colecţie - "Doamna cu hermină", una dintre puţinele picturi terminate ale lui Leonardo da Vinci (şi singura din Polonia). Castelul adăposteşte şi el o colecţie de lucrări ale unor pictori italieni din Renaştere şi Baroc. Din nefericire, este interzisă fotografierea în interior.
Statuia lui Tadeusz Kosciuszko (1746-1817), erou al luptei Poloniei pentru independenţă, dar şi al Revoluţiei Nord-Americane.
Curtea exterioară.
Curtea interioară - realizată în stil renascentist.
Am reuşit să ne fofilăm şi cu câteva fotografii la interior.
Afişul, evident, nu pictura. Cea din urmă era păzită de doi poliţişti înarmaţi.
Catedrala Cracoviei sau, după numele din buletin, Arhicatedrala Regală Sfinţii Stanislas şi Wenceslas, face parte tot din complexul de pe dealul Wawel, fiind situată într-o latură a curţii exterioare a palatului regal. Catedrala a servit drept loc de încoronare al regilor polonezi, până în sec. 18, adică şi după ce capitala fusese mutată la Varşovia.
Actualul lăcaş este, de fapt, al treilea în ordine cronologică. O primă basilică, înălţată pe la anul 1000, a fost distrusă de un incendiu la aproximativ un secol şi jumătate după târnosire. A doua catedrală a fost construită la jumătatea anilor 1100 în stil romanic - un alt incendiu i-a fost şi ei nănaş în 1305. Actualul sanctuar a fost edificat între sec. 14-15 în stil gotic, dar intervenţii ulterioare au mai avut loc în sec. 16 şi 18. La interior, unde, deasemenea nu e voie să fotografiezi şi unde, tot deasemenea, am reuşit să încălcăm niţel regula asta stupidă, este bogat decorată în stil reascentist şi baroc.
Altarul principal - realizat în sec. 17.
Capela Vasa.
Racla de argint cu moaştele Sf. Stanislas. Copie de la sfârşitul sec. 17, după ce suedezii au furat şi topit originalul în 1655.
Biserica (mânăstirii) bernardinilor este situată în apropierea palatului regal, la poalele dealului Wawel. A fost ridicată de călugării din ordinul Sf. Bernard prin sec. 15. Edificiul, construit în stil gotic, a fost distrus în 1655, cu ocazia asediului suedez. Comandantul polonez al castelului a decis că o construcţie masivă din piatră la doar câţiva paşi de zidurile sale constituie un risc, pe care nu şi-l poate permite, şi a ordonat incendierea lăcaşului. Biserica actuală a fost construită la sfârşitul sec. 17 în stil baroc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu