luni, 5 decembrie 2016

Sibiu (III)

Biserica parohială romano-catolică Sf. Treime (în fapt, o adevărată catedrală) a fost construită între 1726-1733 în stil baroc vienez. Turla a fost definitivată în 1738. Biserica a aparţinut ordinului monahal al iezuiţilor, principalii promotori ai Contrareformei catolice în cadrul Imperiului Habsburgic (până când au fost alungaţi din imperiu, pe la sfârşitul sec. 18). Iniţial, interiorul era văruit simplu cu alb, iar ferestrele aveau sticlă de geam obişnuită - transparentă. Doar fresca din absida altarului principal fusese pictată în 1777 de pictorul austriac Anton Steinwald. Restul navei a fost pictat în anul 1904; vitraliile, deasemenea, au fost instalate tot după începutul sec. 20. Altarele laterale, în schimb, datează din sec. 18. Iar orga a fost instalată în 1860, fiind lucrată la Viena.
Lăcaşul a fost restaurat între anii 1971-1978. Intrarea este liberă.




Fresca din 1777.










Muzeul Brukenthal a fost înfiinţat de Samuel von Brukenthal, baron şi guvernator al Transilvaniei între 1777-1787. Muzeul este organizat în palatul susnumitului baron, un edificiu clădit între 1778-1788 în stil baroc târziu. Prin testament, von Brukenthal (care nu avea un urmaş masculin direct) a decis ca palatul, cu colecţiile sale, să fie preluat de Biserica Evanghelică şi să fie transformat în muzeu. A fost primul muzeu deschis publicului larg din Europa de sud-est. În 1948 muzeul a fost naţionalizat, fiind şi astăzi o instituţie de stat. Pe parcursul timpului, pe lângă palatul propriu-zis şi colecţiile baronale, au fost deschise o serie de sucursale noi, precum: Muzeul de Farmacie, Muzeul de Istorie, Muzeul de Vânătoare, Muzeul de Artă Contemporană, etc.
Noi am decis să vedem doar palatul şi colecţia sa de pictură veche, între care se numără câteva capodopere aparţinând lui van Eyck, Antonello da Messina, Hans Memling, Lorenzo Lotto, Tizian, respectiv Breughel cel Bătrân şi cel Tânăr. Biletul pentru această parte a complexului muzeal costă 20 de lei. Fotografierea este permisă contra unei taxe de 120 lei / oră. Ceea ce este o bătaie de joc (întâlnită şi la Muzeul de Artă din Bucureşti). Cum să ceri pentru fotografiere o taxă de şase ori cât biletul de intrare? M-ar fi deranjat mai puţin dacă era interzis şi gata. Nicăieri, pe unde am fost, nu am mai văzut aşa ceva. Plus că ne-am luat o ţeapă de zile mari. Secţiunea capodoperelor era închisă, fapt ce nu era anunţat la casa de bilete, iar angajaţii întrebaţi ne-au întărit că este vizitabilă. Abia după terminarea turului, o tanti de acolo ne-a luat de-o parte şi ne-a povestit scârbită (de situaţie) că picturile sunt în turneu pe la expoziţii din Europa (pe site-ul muzeului scrie acum că aripa este închisă pentru renovare) şi că n-ar fi prima nesimţire a conducerii instituţiei.
P.S.: Câteva zile mai la vale, în Ferrara, am vizitat o pinacotecă parţial închisă pentru restaurare, lucru anunţat la casa de bilete, iar taxa de acces era redusă la jumătate.



Curtea interioară.

Eh, evident că am făcut câteva poze furişate. A trompeur, trompeur et demi.







Biserica Sf. Ursula a fost edificată în sec. 15 (între 1474-1479, pentru a fi mai exacţi), în stil gotic german, ca parte a unei mânăstiri dominicane. În 1543, ca urmare a faptului că populaţia săsească din Transilvania a adoptat Reforma luterană, mânăstirea a fost închisă. După intrarea provinciei în componenţa Austriei, autorităţile imperiale, promotoare ale Contrareformei catolice, au decis redeschiderea lăcaşului. În 1728 mânăstirea a fost atribuită ordinului monahal al călugăriţelor Ursuline. Sub administrarea acestora, biserica a trecut prin lucrări de refacere, care i-au dat un aspect baroc - lucrări terminate în 1733, când biserica a fost resfinţită. Alte lucrări de renovare au avut loc în 1774, cu sprijinul financiar al împărătesei Maria Tereza (fapt menţionat în inscripţia de pe arcul de triumf al bisericii).
În perioada comunistă mânăstirea a fost desfiinţată, dar biserica a continuat să existe ca parohie romano-catolică. În 1969 a fost restaurată din nou. După 1989, lăcaşul de cult a fost retrocedat călugăriţelor ursuline. Deasemenea, din 1992, biserica deserveşte şi comunitatea greco-catolică locală.









Niciun comentariu: