cautatorul: Iordania (III)

Jerash este un oraș la vreo 30 kilometri nord de Amman. Ca și în cazul altor așezări din Iordania, arheologii au descoperit urme de locuire încă din neolitic (în cazul de față aproximativ din anul 7500 î.Hr.). De asemenea, există dovezi ale unei așezări din epoca bronzului. După această perioadă, însă, locul pare a fi fost părăsit.

În a doua jumătate a sec. 4 î.Hr. aici a fost întemeiat un oraș elenistic numit Gerasa. Încă nu e sigur dacă fondarea i se datorează lui Alexandru Macedon, ori unuia dintre regii succesorali, care și-au împărțit imperiul (respectiv Ptolemeu II al Egiptului ori Antioh IV al Siriei). Gerasa a cunoscut o dezvoltare rapidă și o creștere constantă a populației.

În anul 63 î.Hr. toată regiunea a întrat în stăpânirea Romei. Departe de a fi afectat, orașul își continuă trendul ascendent. Maximul înfloririi economice și urbanistice a fost atins în sec. 2-3, mai ales în timpul împăraților Traian și Hadrian. Ultimul chiar a vizitat orașul, ocazie cu care a fost ridicat un arc de triumf. După o scurtă perioadă de declin în sec. 5, Gerasa își revine, iar în epoca bizantină timpurie devine iarăși o importantă metropolă de provincie.

În prima jumătate a sec. 7, Imperiul Bizantin și cel Sasanid (ori Persan) s-au înfruntat într-un lung și devastator război. Orașul a fost cucerit de o armată persană în anul 614. Ulterior a fost recucerit de bizantini, dar asta a însemnat un alt asediu și noi distrugeri. În cele din urmă, împăratul bizantin Heraclius reușește să administreze perșilor mai multe înfrângeri grave, obligându-i să ceară pace. Însă conflictul slăbește semnificativ ambele state, exact când triburile arabe proaspăt convertite la islam și unificate își încep expansiunea în afara Peninsulei Arabe. Imperiul Persan este cucerit de noii invadatori. Bizanțul reușește să reziste, dar numai cu prețul cedării unor vaste teritorii.

Astfel, de pe la jumătatea sec. 7, arabii ocupă orașul și-l redenumesc Jerash. În prima perioadă a Califatului arab, sub dinastia umayyadă, Jerash este iarăși o cetate prosperă, cu numeroase prăvălii, hanuri și ateliere de ceramică. Alături de moschee, funcționau și mai multe biserici, fapt ce indică existența unei populații creștine semnificativă ca pondere.

La jumătatea sec. 8 un puternic cutremur a devastat întreaga regiune a Galileii. Jerash, alături de alte orașe, a fost devastat de seism și abandonat. Timp de mai multe secole, nimeni nu a locuit aici, cu excepția unor mici și temporare comunități agrare. Apoi, la începutul sec. 12, în contextul cruciadelor, o mică parte a așezării (templul lui Artemis, pentru a fi mai exacți) a fost fortificată de un general arab. Regele Balduin II al Ierusalimului nu a înghițit ofensa. Un contigent cruciat a apărut rapid, a cucerit și a distrus cetățuia improvizată.

Au urmat apoi alte secole în care orașul a fost părăsit. Abia după 1850 autoritățile otomane colonizează aici refugiați circazieni din Caucaz. Aceștia nu se ating de ruine, ci își construiesc un oraș nou alături.

Jerash este unul dintre cele mai bine păstrate orașe greco-romane, fiind al doilea cel mai vizitat sit din Iordania, după Petra (330.000 de vizitatori în 2018).

Arcul de triumf al lui Hadrian a fost construit în iarna dintre 129-130.

Resturile hipodromului.

O biserică din sec. 4.

Poarta de sud a fost construită cam în aceeași perioadă cu Arcul lui Hadrian.

Templul lui Zeus Olimpianul datează din perioada elenistică, dar în forma actuală a fost refăcut în anul 162, în timpul stăpânirii romane. După 450 a fost transformat în biserică. Devastat de cutremurul din 749.

Catedrala este cea mai veche biserică din Gerasa. A fost ridicată în sec. 5 de episcopul Placcus.

Șir de prăvălii „la șosea”.

Propileele (intrarea monumentală) Templului lui Artemis (jumătatea sec. 2).

Teatrul de Nord - sec. 2.

Marele templu al lui Zeus (altul, nu cel de mai sus) datează din sec. 2. În sec. 5 templul și-a încetat activitatea, iar piatra a fost folosită pentru construirea altor edificii.