Trieste (II)

Catedrala din Trieste a fost construită în sec. 13-14 (consacrată în 1385) pe Dealul San Giusto. Ca și în celelalte orașe ale Italiei sub ea s-au descoperit alte edificii mai vechi. Actuala basilică suprapune catedrala din sec. 9, care a fost construită peste cea din sec. 6, care, și ea, ea fost ridicată peste ruinele unor temple din epoca romană. Are hramul Sf. Justus, un martir creștin local de la sfârșitul sec. 3. Campanila a fost construită cam în aceeași perioadă. Inițial era substanțial mai înaltă, dar în 1422 a fost lovită de trăznet. Etajele superioare au ars și nu au mai fost reconstruite.

Fresce de sec. 15.

Absida altarului principal era decorată cu fresce pictate în sec. 15 de doi artiști din Udine. Pe la începutul sec. 20 absida, care era într-o stare de gravă deteriorare, a fost demolată și reconstruită. După reconstrucție, fresca inițială a fost înlocuită cu un mozaic.

Cele două abside secundare din lateralele celei principale, pe de altă parte, conservă fresce din sec. 14-15 și mozaicuri superbe realizate în sec. 13 de maeștri venețieni școliți la Constantinopol.

Rămășițe ale zidurilor de apărare medievale.

Piața Unitatea Italiei este cel mai amplu spațiu deschis al orașului de jos, de la malul mării.

Palatul Primăriei a fost ridicat între 1873-1875.

Palatul Locotenenței Austriece a fost construit între 1901-1905, pe când Trieste era provincie austriacă. Azi este sediul prefecturii locale.

Palazzo Carciotti a fost construit între 1798-1805 de către un bogat negustor grec italienizat, Demetrio Carciotti.

Marele Canal a fost realizat între 1754-1756 pentru a lărgi suprafața portuară și a permite navelor să pătrundă adânc în oraș. Atunci era mai lung, dar în 1934 ultima treime a sa a fost astupată.

Biserica ortodoxă Sf. Treime și Sf. Spiridon a fost ridicată de comunitatea sârbilor din oraș, în a doua jumătate a sec. 19.