Zurich (I)

 Este cel mai mare oraș al Elveției și capitala cantonului omonim. Este situat în partea de nord a țării, la vărsarea râului Limmat în Lacul Zurich. Are o populație de ceva de mai mult de 400.000 de locuitori, care vorbesc un dialect local al limbii germane.

Zurich a fost întemeiat de romani în anul 15 î.Hr., la vremea aceea numindu-se Turicum. După trecerea la cele sfinte a Imperiului Roman de Apus, Turicum a intrat sub stăpânirea tribului german al alemanilor. Nu există dovezi arheologice de distrugere din această perioadă, deci trebuie că așezarea a continuat să existe, deși izvoarele documentare nu conțin informații în acest sens. În sec. 6 regiunea a fost cucerită de Regatul franc. Probabil târgul a continuat să existe și sub noii cuceritori. Abia în prima jumătate a sec. 8 este pomenită aici o așezare numită Ziurichi. Până la această dată populația latinizată fusese absorbită de invadatorii germanici.

Poziția favorabilă pe un drum comercial important a avut ca rezultat dezvoltarea economică și creșterea teritorială a orașului. În 853 Ludovic Germanicul, nepot al lui Charlemagne și rege al Franciei de Est (viitoarea Germanie) a întemeiat aici o mânăstire de călugărițe (Fraumunster), cu fiica sa, Hildegard, stareță. Cu această ocazie, riga a decis că administrația orașului este subordonată mânăstirii. Două sute de ani mai la vale, mânăstirea capătă dreptul de organiza târguri, de a bate monedă și a colecta taxe, în general de a dicta politica economică a cetății. La începutul sec. 13 Zurich (și teritoriul adiacent) devine oraș imperial liber în cadrul Imperiului German. Totuși, pentru a limita poftele de independență ale burghezilor, împăratul Frederic II acordă rangul de ducesă a imperiului starețelor și decide că primarul nu poate fi numit decât cu acordul lor.

După 1300 autoritatea imperială asupra actualului teritoriu al Elveției s-a diminuat treptat. Deși nominal încă teritoriu supus Casei de Habsburg, Zurich (y compris cantonul său) devine practic un stat independent. Pentru a consolida această independență, în 1351 Zurich aderă la Confederația Elvețiană, devenind repede unul dintre cele mai bogate, importante și puternice cantoane membre. De asemenea, s-a dovedit și cel mai turbulent canton, mereu nemulțumit de deciziile majorității, mereu căutând râcă cu vecinii. În 1440 Zurich a fost exclus din Confederație după ce a pornit un război împotriva celorlalte 7 cantoane. Bunînțeles puterea sa militară nu egala aroganța locuitorilor, astfel că, după un șir de înfrângeri, a trebuit să ceară pace și să se umilească, solicitând readmiterea în Confederație.

După 1520 Huldrych Zwingli, preot și umanist, principalul predicator din oraș, a introdus și răspândit ideile Reformei religioase. În scurt timp a reușit să cucerească de partea sa majoritatea cetățenilor și a consiliului local. Cei care nu au dorit să renunțe la catolicism au fost expulzați, iar cei care au adoptat alte curente reformatoare (anabaptiștii în special) au fost puși la punct cu brutalitate. Zwingli nu a adoptat ideile lui Luther ori ale lui Calvin, ci a formulat o teologie protestantă proprie, fapt ce a atras excomunicarea sa de către cei doi și a lipsit Zurich de un important sprijin extern. Chiar și așa, Zwingli a încercat permanent să-și impună ideile tuturor cantoanelor. Acest fapt a dus la antagonizarea cantoanelor catolice și lipsa suportului din partea celor protestante. Zurich a declanșat mai multe conflicte cu cantoanele catolice, dar a fost înfrânt de fiecare dată, însuși Zwingli fiind ucis în una dintre bătălii.

Zurichenii (sau cum s-or numi dumnealor) au înghițit cu noduri lecția. Au rămas membri ai Confederației, dar păstrând o permanentă îmbufnare, adresată mai ales cantoanelor reformate, care nu i-au ajutat la greu. În 1648, când cantoanele elvețiene au fost recunoscute ca state independente, Zurich s-a proclamat republică. Deși oficial nu a părăsit Confederația Helvetică, legăturile cu celelalte cantoane au rămas minime, în numeroase rânduri acționându-se împotriva intereselor confederate. În cele din urmă, după mai multe tulburări interne și revolte ale populației cantonale împotriva orașului propriu-zis, în 1848 Zurich a adoptat noua constituție și a devenit parte a noului stat elvețian.

Azi Zurich este unul dintre cele mai importante centre financiare mondiale. Este, de asemenea, un important centru industrial și universitar. Institutul Federal de Tehnologie se  numără printre cele mai importante centre de învățământ științific din lume. Einstein, ca să dau doar un exemplu, a fost unul dintre absolvenți. Zona metropolitană adăpostește o populație de peste 1,8 milioane - cea mai mare densitate din Elveția și contribuie cel mai mult la Produsul Intern Brut. Locuitorii se bucură de unul dintre cele mai înalte niveluri de trai de pe mapamond, dar trebuie să accepte și realizarea destul de dubioasă că trăiesc în al treilea cel mai scump oraș din lume.

Primăria Nouă a fost construită în 1900.

Biserica augustină este una din bisericile importante ale orașului. A fost ridicată în 1270, în stil romanic, ca centru al unei mânăstiri a ordinului călugărilor augustini. În sec. 14 a fost refăcută în stil gotic. După introducerea Reformei religioase, mânăstirea a fost desființată. Biserica propriu-zisă a continuat să funcționeze o vreme, însă decorația interioară a fost distrusă - curentul protestant al lui Zwingli este strict iconoclast, respectiv ia foarte în serios porunca referitoare la "să nu-ți faci chip cioplit". Din cauza unei astfel de gândiri tembele multe opere de artă au fost pierdute în teritoriile europene, unde a fost impus protestantismul. În sec. 17 biserica a fost deconsacrată, fiind folosită ca depozit, apoi ca monetărie. După 1700 a fost părăsită cu totul și lăsată să se degradeze. În 1841 a fost recedată comunității catolice din Zurich și reconsacrată.

Rămășițele unui sarcofag de la începutul anilor 1500.

Frescă cu Sf. Cristofor (sec. 15) descoperită sub tencuială, cu ocazia restaurărilor din 1958-1959.

Fraumunster (Mânăstirea doamnelor) a fost fondată în sec. 8 de regele Ludovic Germanicul. Mânăstirea a primit, de-a lungul timpului, multe donații, ajungând să dețină terenuri agricole întinse și numeroase clădiri în Zurich. Peste biserica inițială, în stil carolingian târziu, a fost construit în sec. 13 un edificiu mai amplu, în stil gotic. Odată cu Reforma lui Zwingli, mânăstirea a fost desființată, iar operele de artă religioasă au fost distruse. Biserica avea două clopotnițe, dar cea sudică a fost demolată în sec. 18.

În timpul Reformei, o frescă de la sfârșitul sec. 13 a fost acoperită cu var. Fresca a fost descoperită pe la jumătatea sec. 19, copiată de un artist local în acuarelă, apoi văruită la loc - ocazie cu care a fost distrusă iremediabil. Încă o dovadă despre unde poate duce extremismul religios. Când biserica a fost renovată, în anii 2000, un panou executat după zisa acuarelă a fost fixat în locul frescei.