cautatorul: Cordoba (III)

Moscheea-Catedrală este monumentul emblematic al Cordobei. Îi spune așa pentru că pur și simplu este o catedrală în interiorul unei vechi moschei.

Inițial în aceeași locație s-ar fi găsit o biserică ce data de prin sec. 6 - urme ale acestei clădiri (mozaicuri între altele) au fost descoperite de arheologi. Marea Moschee a fost ridicată de califul Abd al-Rahman I începând cu anul 785. Urmașii săi au mărit treptat complexul în următoarele două secole, în final devenind cea mai mare moschee a epocii (dimensiuni 180 x 130 metri), cu excepția celei din Bagdad. În 958 a fost construit minaretul. În curtea interioară au fost plantați copaci - portocali și palmieri. Interiorul a fost bogat decorat cu sculpturi și mozaicuri (se pare că, la cererea califului, împăratul bizantin a trimis un maestru mozaicar, care ar fi transmis arta sa unor ucenici locali).

La începutul sec. 11, odată cu prăbușirea califatului andalus și izbucnirea războiului civil, Cordoba a fost cucerită și jefuită în mai multe rânduri. Moscheea a fost, la rândul ei, jefuită și parțial distrusă. În sec. 12 mare parte a Africii de Nord a fost unificată de emirii din dinastia almohadă. Aceștia au intervenit și în Spania, reușind să ocupe temporar teritoriile musulmane de aici și să stopeze, tot temporar, Reconquista. În această perioadă, Marea Moschee cordobană a fost restaurată. Doar că, vorba proverbului, nu mereu e pentru cine se pregătește.

În 1236 Cordoba este cucerită de spanioli. Creștinii au transformat moscheea în catedrală și minaretul în turlă, dar, cel puțin într-o primă fază, au adus puține modificări de substanță edificiului. Adică, pe lângă altarul creștin, au fost construite ceva capele de-a lungul zidurilor de incintă și încă vreo câteva în zona centrală. Apoi, în 1498, mai multe din coloanele originale au fost îndepărtate, pentru a face loc unei nave în stil gotic.

Transformarea cu adevărat masivă are loc în sec. 16-17, când în mijlocul moscheii este ridicată o catedrală renascentistă. Proiectul a debutat în 1523, fiind ideea episcopului local. Consiliul orășenesc s-a opus din toate puterile, dar prelatul a obținut sprijinul împăratului Carol V. Ce-i drept, chezarul s-a arătat dezamăgit ulterior, când a văzut rezultatul, spunând că s-a construit un lucru comun prin distrugerea unuia unic. Mulți critici de artă sunt de acord cu opinia imperială, dar eu cred că nu a ieșit chiar un lucru rău (sigur putea fi lăsată în forma originală, dar nu consider că rezultatul este impropriu dpdv estetic). Catedrala creștină este armonios integrată în moschee. Nu are practic ziduri, ci se sprijină mai mult pe niște piloni masivi, astfel încât interiorul să comunice liber cu spațiul exterior.

Catedrala în sine a fost gata în 1618. În paralel s-a lucrat și la ranforsarea și reconfigurarea minaretului, care fusese grav afectat de un cutremur în 1589. Noua turlă, care păstrează jumătatea inferioară a fostului minaret, a fost și ea terminată în 1617. Turla a fost iar avariată în 1727 de o furtună și în 1755 de un alt puternic cutremur, fiind necesare noi reparații.

Moscheea-Catedrală este un edificiu unic în lume și a devenit monument UNESCO în 1984.

Moscheea era înconjurată de ziduri masive, străpunse de numeroase porți decorate (azi majoritatea sunt închise permanent).

Coloanele cu arce duble caracterizează construcția musulmană. Sunt cam 850 de coloane realizate din jasp, onix, porfir și marmură. Majoritatea celor din marmură, precum și capitelurile aferente au aparținut unor temple și alte edificii romane.