Este un oraș-port la Oceanul Atlantic, în partea de vest a Marocului. Portul este unul dintre cele mai propice din întregul Magreb, apa fiind adâncă, iar rada bine protejată de o insulă aflată ceva mai în larg. Prin urmare, portul a fost folosit extensiv de cartaginezi (deși nu se știe dacă ei l-au fondat), apoi de regii numidieni și chiar de romani - deși nu a făcut parte efectiv din imperiu, trebuie că a fost un fel de avanpost, căci ruine romane au fost descoperite. După căderea Imperiului Roman de Apus, nu se mai știu prea multe despre oraș, în afara faptului că arheologic s-a dovedit că a continuat să existe. În sec. 7-8 a trecut (împreună cu toată Africa de Nord) sub stăpânire arabă.
Începând cu sec. 15 aici și-au găsit adăpost numeroși pirați berberi, care atacau corăbiile puterilor creștine (uneori și orașe). În 1506 portughezii au ocupat orașul pentru scurtă vreme. Timp de două secole, portughezii, apoi spaniolii și, în cele din urmă, francezii au încercat în zadar să cucerească orașul. Pirații au continuat să prospere, deși, în timp, unii din ei au devenit (cel puțin part time) negustori, ocupându-se cu exportul de zahăr, ceramică smălțuită și alte mărfuri produse în Maroc, ori în Africa subsahariană.
Orașul actual a fost fondat în 1760 de regele Mohammed III. Acesta demarase un proiect de modernizare a Marocului, care avea ca unul dintre principiile de bază dezvoltarea comerțului și normalizarea relațiilor diplomatice cu țările creștine din Europa Occidentală. Pentru aceasta pirații trebuiau să dispară și un port modern să apară. Regele și-a asigurat serviciile unui arhitect francez, Theodore Cornout, care a condus lucrările timp de 12 ani. Acesta a proiectat orașul (străzi, clădiri, fortificațiile) după model occidental. După el, arhitect șef a fost Ahmed el Inglizi, un renegat englez - după cum îi zice și numele - care a adoptat islamul și s-a stabilit în Maroc. Acum orașul, care până în acel moment era cunoscut ca Mogador (numele folosit de portughezi) este redenumit Essaouira, care s-ar traduce prin „cea bine trasată” / „cea frumos proiectată”.
Essaouira a fost până spre mijlocul sec. 19 un oraș foarte bogat, prosperitatea băștinașilor fiind adusă în principal de exportul către Europa a mărfurilor marocane, dar și a celor din Africa neagră, aduse aici de caravane. Sigur, în ciuda diferitelor tratate și înțelegeri, onorabilii neguțători marocani mai practicau și o țâră de piraterie, când condițiile erau favorabile și având grijă să nu lase martori. Europenii știau, dar nu puteau dovedi și, în plus, câștigau prea bine din comerțul cu essaouirezii. Așa că închideau ochii, iar uneori răspundeau cu aceeași monedă.
Vremurile prosperității au luat sfârșit în 1844, când, pe fondul unui conflict franco-marocan, flota franceză a bombardat, apoi a ocupat temporar orașul. În deceniile următoare Essaouira a rămas un centru comercial de oarecare importanță. Ulterior, în timpul protectoratului francez, aici a fost stabilită o garnizoană și o bază navală, fapt ce a readus un plus de creștere economică.
Azi Essaouira are spre 80.000 de locuitori, care își duc viața din pescuit, artizanat, turism și producerea uleiului de argan. Zona veche a orașului a fost desemnat monument UNESCO în anul 2001.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu