Sărut-mâna, fetelor! Huo, derbedeilor!

Partea I.
În care fetele sunt minunatele jucătoare de la Oltchim Râmnicu Vâlcea (apropos, sunt şi tare drăguţele), care tocmai ce s-au calificat în finala Ligii Campionilor. Prima echipă românească ajunsă în faza asta.
Ce am văzut în teren? Un meci extraordinar, multă dăruire, multă ardoare, luptă până în ultima clipă, fair-play, multă eleganţă. Din partea ambelor echipe. Pentru glorie şi pentru onoare. Şi pentru vreo 30-40.000 de euro, sumă pentru care un Mutu nici măcar nu şi-ar ridica nara din praf.
Ce am văzut în tribune? Oameni care şi-au încurajat frenetic echipa favorită (mă refer şi la noi şi la susţinătorii fetelor de la Gyor). Dar frumos şi curat. Nu şi-au înjurat conducerea. Nu au pus sub semnul întrebării modul cum au venit adversarele pe lume, nu au urlat muie Baia Mare sau altele de acest gen. Iar, după sfârşitul meciului, nu au dat foc la tribune, nu au lăsat în urmă munţi de coji de "rază" şi sunt sigur că nici nu au spart maşini, nu s-au bătut cu jandarmeria şi nu au distrus autobuze prin oraş.
Handbalul este unul dintre sporturile palpitante, frumoase şi elegante, care ne mai şi aduc satisfacţii.
Partea a II-a.
În care derbedeii sunt derbedeii, fiţoşii, cretinii, pulifricii. Într-un cuvânt, fotbaliştii. Nişte analfabeţi, plătiţi cu cel puţin 90% mai mult decât merită în realitate. Derbedei, a căror ocupaţie de bază nu este pregătirea pentru joc, ci pierdutul de nopţi prin cluburi de fiţe cu "vedete" siliconate din şoubizul nostru toată jena (nişte târfe în toată regula, altfel) şi tot soiul de scandaluri mai mult sau mai puţin penale.
Şi ce avem în teren? Spectacol de 3 piţule, măgărie, tras de timp, totală lipsă de implicare, meciuri trântite, blaturi. Jucători, care nu sunt în stare să lege 2 silabe, dar 2 cuvinte, mai preocupaţi de maşini ultra scumpe, freze şi apariţii în tabloide. Aşa că să nu ne mai întrebăm de ce "performăm" în halul ăsta, în exterior. Când Hagi & Co. s-au calificat la Mondialul din Italia (1990) au primit ca recompensă câte un Aro. Nu bani să-şi ia SLK.
Şi ce avem în tribune? Mase de fiinţe sub-umane, pentru care omul de Neanderthal ar fi un adevărat pisc de inteligenţă şi civilizaţie. Nişte brute venite pentru scandal şi distrugere, nu pentru meci. Iar şefii de cluburi nu sunt cu mult peste nivelul lor.
Şi atunci de ce să fiu interesat de "sportul rege"? Mai degrabă îmi provoacă greaţă. Sper sincer ca sportul ăsta să fie interzis în Românica. Sau, măcar, să le fie interzisă participarea la competiţii externe, că ne facem de râs. Din păcate, penibilul ăsta de Boc nu-i nici pe departe Doamna de Fier.
Cu speranţa că handbalul va rămâne o nişă, pe care cocalarii nu vor reuşi s-o împută cu prezenţa lor, zic încă o dată: Sărut-mâna, fetelor, mulţumim că existaţi!