Un oarecare domn T fusese cu afaceri în marele oraş, iar acum trebuia să ia trenul către micul orăşel din marginea întinselor preerii, unde locuia.
Din nefericire pentru el, domnul T era un omuleţ vesel, gregar şi tare vorbăreţ. Perspectiva singurătăţii, chiar şi pentru intervale scurte de timp, îl îngrozea pur şi simplu. Până şi visele îi erau extrem de populate.
Din fericire pentru el, în compartimentul unde avea locul pe bilet mai era un călător.
Din nefericire, acel călător era o bătrână căpetenie indiană. Acesta fuma pipă, cu o atitudine de înţelepciune demnă, nepăsătoare şi mai ales tăcută, aşa cum vedem prin filme.
Din fericire, eroul nostru este un optimist incurabil şi un tip foarte determinat, când e vorba să înceapă o discuţie.
"Apaş?", întrebă el, arătând punga de tutun decorată de la gâtul bătrânului. Acesta se mulţumi să dea din cap în plan orizontal, o singură dată. "Comanş?" - acelaşi răspuns. "Navajo?" De data aceasta, mişcarea capului fu în plan vertical, tot o singură dată. "Aţi fost în marele oraş şi acum mergeţi acasă, în preerie." Indianul aprobă dând din cap. "Să vă vedeţi nepoţii?" - negaţie. Şi tot aşa, timp de vreo oră, domnul T puse întrebări la care bătrânul indian se limita să dea din cap de sus în jos, ori de la dreapta la stânga, întotdeauna o singură dată.
În pană de idei, domnul T încercă să-l enerveze şi povesti cum strămoşii săi i-au alungat pe indieni din acea parte a preeriilor, unde se găsea acum micul orăşel. Nu reuşi să stârnească nicio reacţie. Jucă, atunci, cartea lăudăroşeniei. "Am luat asta pentru soţia mea!", se dădu el mare scoţând din bagaj o sticlă de şampanie franţuzească foarte scumpă. Indianul privi îndelung sticla, apoi, pentru prima dată, îşi scoase pipa din gură şi vorbi: "Ai făcut un târg bun."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu