Reţetă

Dimineaţa, înainte de masă, se ia un castron mare, cel mai mare posibil. Da, da, ăla, ştii tu care - aruncă-i, naibii, salata de andive. Oricum o urăşti. Se umple castronul cu căpşuni până-n buză. Deasupra nu se presară zahăr. Ci se toarnă direct din pungă, cascadă. Ca şi cum ai aflat din presă că, de mâine, zahărul va fi asimilat drogurilor de înalt risc şi interzis prin lege. Se bagă la frigider să se răcorească.
Seara, după masă, se scoate castronul din frigider. Se adaugă deasupra frişcă. Suficientă cât să-i fi ajuns, pe vremuri, Cleopatrei de-o baie. Nu, nu e cazul să deschizi sticla cu sirop de caramel, dacă nu intenţionezi s-o goleşti definitiv. Apoi razi ciocolată ca un deprimat nevrotic aflat într-o stare avansată de manie convulsivă.
Şi ingredientul absolut necesar, fără de care toată munca ar fi în zadar: inteligenţă. Trebuie să-i torni un trombon deştept, s-o faci să te scutească de prezenţa ei în seara aceasta. Pentru că unele lucruri nu se împart.
Poftă bună!