Prolog.
Ar trebui să iau o piatră în gură - aşa se zice atunci când faci ceva pentru prima dată - dacă nu chiar o stâncă adultă. De ce? Am fost la vrăjitoare. Mă rog, la bio-energo-terapistă, dar pentru mine tot aia e. Cred în ambele la fel de mult ca în şansele României de a scăpa de corupţie secolul ăsta.
Actul I: Terasă prin centrul vechi.
Ea (zâmbind dulce-dulce peste profiterol): "Pisoi, mâine MERGEM la bio-energo-terapist."
Tu (luând o gură de bere pe uliţa armenească): "UNDE mergem noi mâine?"
Ea: "La bio-energo-terapist. N-ai văzut ce epuizată şi terminată am fost în ultima vreme?" (Adică, fiinţa gingaşă şi sensibilă de lângă tine suferă, iar tu, în loc să observi, te gândeşti la... măgarule!)
Tu (ofensiv): "Unde ai auzit tu de tâmpenia asta?"
Ea (defensivă, către pus botic): "Am vorbit cu fetele într-o pauză, la o ţigară. Şi nu e o tâmpenie, Cornelia a fost şi i-a prins tare bine." (Normal, ce să vorbească fetele la o ţigară? Doar nu despre fotbal sau ţâţele ăleia noi de la registratură, precum sexul tare... nesimţit)
Tu (trăgând de timp): "Şi ce să faci acolo?"
Ea (ca pentru copiii mici): "O să-şi plimbe mâinile peste mine şi o să-mi transmită energie. (0au, o să-l văd pe Harry Potter!) Nu-i aşa că vrei să vii cu mine?"
Tu: "Sigur că vreau." (Chiar vrei. Hitler, Stalin, Mao, ăştia sunt mici copii pe lângă o femeie. Ei te obligau să faci ceva. O femeie se uită lung în ochii tăi, bate lent din gene, ia mutriţa de căţel bleg şi, nu ştiu cum, te face să vrei să faci ceva)
Actul II: Tramvai. Aglomeraţie. 35 de grade la umbră.
Tu (aproape de punctul de fierbere, la propriu şi la figurat), în gând: "Frate, m-a pus dracu să-i promit. Şi tare departe e Ţara lui Oz! Păcat că nu am pantofiorii fermecaţi,băteam de 3 ori din călcâie... (uitându-te pătrat la Ea) Cum nu se topeşte sub duş? Las', că-i prezint eu nota de plată la noapte!"
Ea simte tensiunea din aer. Îţi zâmbeşte galeş.
Actul III: "Cabinetul" bio-energo-alea. Apartament cu trei camere. Una e "camera de lucru", alta e camera de aşteptare, în cea de-a treia probabil locuieşte solomonara.
Tu (după ce ai aşteptat aproape o oră într-o cameră fără aer condiţionat, într-o căldură de 30 de grade, pe un foarte incomod scaun metalic): "Parcă şedinţa era de juma' de oră."
Ea (ieşind veselă din camera care avea aer condiţionat): "Am mai stat niţel de vorbă, e o doamnă foarte drăguţă şi amabilă. Mă simt muuult mai bine. Da' tu nu arăţi aşa de bine. Nu vrei să venim şi mâine la o şedinţă, pentru tine?"
Tu (cu cordul fâlfâind şi cu nervii în batistă): "Nu(uuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!)."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu